Suras"

                       Aromele se înghesuiau între cei patru pereţi , bătând în sticla groasă a geamului .. Cutreiarau cearşafurile albe , răscolite şi pătate cu parfumul ei .

Măsuţa din dreptul ferestrei era scăldată de raze viorii . În miezul crud al dimineţii, soarele îşi scutura genele în cana ei , gustându-i zaţul de pe buze . Pe masa din lemn tare , o foaie albă îşi rodea singurătatea şi eternitatea cuvintelor ..



                                      Draga Tu,

               Acelaşi Tu ca întotdeauna .Mă dor mâinile , degetele , chiar şi şuviţele de păr mă dor , în abesenţa palmelor Tale . Arunc gelozie asupra foii de hârtie peste care ochii Tăi îşi vor trece privirea , mai curând decât o vor face cu chipul meu . Acelaşi Tu ..
Iubitule, mă deşiră primăvara . Mă omoară dorinţe seci şi blânde . Îmi simt oasele şi sângele urlându-mi în vene , dorind să apuce calea venelor Tale, calea inimii Tale..Buzele mele se joacă cu un surâs nedeterminat , în aşteptarea lacrimilor şi florilor de martie , april.. Vin . Să ştii că vin.
 Soarele ăsta sunător ce inundă străzile cu o enormă revărsare de raze transparente mă ameţeşte şi îmi face rău . Mă invie , mă ridică , mă coboară .. Nu sunt sigură de mine, de existenţa-mi . Dar dacă trupul meu nu există, sunt sigură de existenţa sufletului meu , de existenţa acestui abur , în moleculele lui concetrând cu delicateţe trăsăturile fine şi dulci ale chipului şi inimii Tale , iubitule .
Mă strânge şi mă sfărâmă dorul de Tine şi-mi scot aburul din piept aruncându-l în cameră. El se intinde leneş peste ceraşafurile albe , zicându-mi apoi cu o voce joasă, aproape şoptită , că sunt frumoasă , că sunt a lui . Îmi spune că eternităţile sunt eternităţi de-o clipă , atunci când suntem doi , şi apoi , îşi duce mâinile la ochii trişti , ce ard poveşti , sticliri şi amintiri . Aruncă ceraşafurile de pe pat , şi mi le înşiră pe podea .. Şi pleacă. Paşii lui calcă apăsat peste buacata de pânză şi-mi intră in piept cu uşurinţa cu care Tu respiri . Şi în fiecare zi , patul meu e răvăşit , iubitule ..Simţindu-i parfumul tare în aer , am impresia că jumătate din mine se rupe şi că tot sângele izbucneşte într-o surdă hemoragie , necunoscându-i strigările .Aş striga uneori , cu nădejdea că te-aş putea regăsi , măcar .. Dar vezi Tu , prea scump înger , prea sfântă iubire , peste foaia mea , nici ochii Tăi n-ajung , căci aburul e pe perna udă de ploi , iar peste cuvintele mele , nu bate decât vântul primăvaratec şi rece , ce-mi mută perdeaua în liniştea asta a camerii .
Tu respiri..

A Ta iubită ,sOare . "