De ce fiecare el de care ne indragostim isi face simtita prezenta drept Fat-Frumos si cand pleca nu stii cum sa il uiti mai repede.Si vine perioada in care Ileana Cosanzeana isi varsa durerea in sticlele de whisky si tigarile aromate de dulcele parfum al surorilor ei Maria si Ioana,doua tipe ce s-a jurat ca nu le va uita vreodata!Si fetele astea o baga in filme,ii dau idei si stari uimitoare.Dupa ultimul ce a ajuns in inima micutei fete,s-a hotarat sa puna piciorul in prag si sa il uite.Intinsa pe pat cu ochii fixati pe un anumit obiect din camera,se gandea la toti barbatii pe care i-a intalnit de cand s-au despartit si care i-au afectat visele intr-o oarecare masura.
Printre toate imaginile ce se plimbau prin capul ei a ajuns si la Dor,ei bine,Dor era un baiat inalt cu ochii caprui spre verde,cu o dorinta imensa de a cunoaste iubirea.Era asemenea unui copil,ce tanjea dupa mangaierile mamei lui!Dorind sa simta indrumare si tot timpul o persoana calda ce sa ii fie aproape la rau si la bine.Si totusi Dor,nu era problema ei.De ce se gandea la el cand a lasat-o balta spunandu-i ca nu poate merge relatia intre ei.
S-a gandit mai apoi la Rares,el era singurul pe care se putea baza oricand si printre putinii oameni in care avea incredere.Dar cu toate astea orice om greseste si el i-a tradat increderea...Poate daca si-ar fi cerut scuze atunci acum statea la pieptul ei.Dar acum ce era de facut!?Mai trage un fum din tigare,gandindu-se sa il uite..o perioada.
Pusa pe ganduri a scos timid din geanta ei inca un plic plin cu cele mai dureroase droguri,amintirile.Fara ele nu putea traii,se linistea privind pozele aducandu-si aminte ca si ea a fost iubita candva!Bine ca prin cate a trecut nu stie sa recunoasca ce simte.I s-a luat sa planga,sa se minta...e atat de criticata pana si de cele mai bune prietene!Dezradacinata de iubire,patrunsa de ura a decis sa arda pozele si s-a resemnat in picturi.Comparandu-si viata cu arta!Si a mai tras un fum din tigara,razbunandu-se pe trecut ingropand baietii ce au ranit-o undeva adanc in ea.Mergand mai departe ca un brav soldat trecut prin lupta,facandu-si rolul de om obisnuit sa para atat de special.Asa s-a terminat povestea Ileanei Cosanzene,odata cu ultimul fum din acea tigara.
Azi ma invelesc cu norii,sarut soarele si plang de dor.Devin povestitoarea mea asa cum am vazut in vis!Nu mai bateti la usa azilului meu,pentru multi e inchis.Nu imi pasa de voi,creez o poveste si acum desenez lumea.Cum nu imi place timpul,l-am pus sa mai stea sa mai astepte.Pe chipuri am presarat zambete si am aratat lumii ca se poate.Acum nu e ca ieri si sper sa fie la fel ca si maine sa pot hranii drumul meu cu vise si sa vad ca traiesc.Nici timpul nu trece,nici visul nu doarme si daca auzi de mine sa stii ca visele mele nu apun ca imi ridic singura prezentul traiesc in povesti si iubesc ca o nebuna!Totul a inceput cu anotimpuri,timpuri si chipuri ce mi-au fost aproape si apoi a urmat despartirea de el.Asa ca am evadat apoi si ma intrebam daca pot sa il gasesc apoi zambitor ca in ultima zi.Am uitat ca mi-a gresit,i-am scris o poezie cand credeam ca sunt aproape,am numit-o ca pe el clipitul unei ploape.Din poate poate am ocolit prezentul,am visat printre pereti ingeri in demoni schimbati ce imi ziceau ca nu pot sa iubesc.Greseli ce prea grele au fost au deveni amintiri fara rost.Ce optimista eram atunci!Parca era mai bine fara amintiri.In acea seara am dormit pe un camp,dar apoi iadul s-a intunecat mi-am amintit trecutul si m-am intors la azil.Am primit cadou o noua camera si am personalizat-o sa fie sincera.De acum sunt iarasi fericita,pana si timpul mi-a devenit un bun amic!
Si m-am asezat pe pat,este patul de nevoi.In care visez un dans umil in doi,care doi!?Noi doi..V-ati adus norii peste flori sa nu rodeasca urma pasilor mei.De cand v-am auzit batand din palme ironic,sus am tras obloanele zambetului rapus de plans.Dintre ferestre am tras doar o ploapa celalalt ochi sa poata supraveghea in tihna azilul gandurilor mele!
Cum sa te plac!?Deci esti incredibil,desi stiu ca nu v-om fi impreuna,eu inca te visez...inca inebunesc cand te privesc=p~Doua cuvinte am de spus:"Te adoor!".Cine e de vina ca eu te plac atat de mult?Poate am pasit pe un drum inchis,dar as vrea sa ma strangi in brate atunci cand tuna afara,sa ma linisteasca.Atatea povesti pline de pacate,dar asta nu are niciun sfarsit.Am sculptat in perna cu lacrimi chipul tau,iar cuvintele ranesc.Simultan pe geam am desenat un lacat si in loc de chei,un creion pentru zei.Ma semnez doar o simpla fata ce te iubeste si cuvintele orbesc in fata chipului tau palid.Te-am pastrat in sufletul meu,oare iti mai amintesti!?Te-am strigat de multe ori dar tu erai tot mai departe si o petala mi-a soptit sa o sarut ca vei aparea in locul ei,dar nu ai fost acolo...Te privesc tacut,clip placut nascut din pacat as dorii sa imi trimiti in soapte sentimente adevarate.Nu iubii caci tu esti cel ce frangi,nu mintii caci mai rau incurci si pe mine ma lasi tot goala.Iar pasarea timpului aprinde carbuni in inima mea ce ma izbesc si ma fac sa spun ca te iubesc.Iti multumesc ca esti tu,iar acum iar clipesc in gol!
Alergam prin noroi sa fiu sigura ca tu esti destinul meu,caci eu nu stiu cine a fost ultima persoana ce ma iubit.Alerg,zambesc gandesc sa ma intorc dar ma opresc...atatea persoane imi zambesc din rame dar in relief iese doar una.Ma intreb o merita sa insist sa te am?Cine o sa iti lumineze minte sa devii jumatatea mea?Oglindesc orice traiesc doar in persoana ta.As vrea sa imi fii prezent si viitor.Cand deschid geamul revad acel zambet blond,stralucind.El ma omorat...si continua sa o faca ranindu-mi inima fara sfarsit.
Buna dimineata!Ce zi frrumoasa,soare,primavara si...melodiile triste ce imi amintesc de nimic special!Doar ca voi baietii ne faceti sa suferim fiindca altele v-au facut asta voua deja,ce vina avem noi,fetele carora le pasa de voi!?Si pana la urma degeaba esti tu soarele meu daca-o arzi mereu asa.Oricum de un lucru fi sigur mai facut prea mult sa sufar,si oricat te-as iubii a sosit vremea sa iti spun PA si sa ramai in trecut,acolo unde demult trebuia sa iti fie locul!Pentru ca eu vreau un prezent fericit si pentru asta trebuie sa las trecutul acolo unde ii e locul nu sa traiesc gandindu-ma la tine.Si pentru a reusii asta am nevoie de doua lucruri de puterea sa te ignor pe tine si increderea de-a merge mai departe.Si chiar daca o vreme v-oi pleca,poate multi ma vor uita si sunt sigura ca destule persoane vor avea scris in suflet povestea mea,aceia vor fi cei mai deosebiti oameni pentru mine fiindca vor astepta sa ma intorc mereu de unde am plecat!Si mai stiu un lucru daca cineva chiar vrea sa faca parte din viata mea va face un efort sa fie in ea.Nu trebuie sa rezerv nimanui loc in inima mea,mai ales daca nu il merita.
Si ce daca ai plecat altcineva se grabeste sa ajunga la mine.Si eu zambesc,indiferent prin ce trec stiu ca acum e un nou inceput!Satula de vorbe vreau si eu sa am parte de iubire,atunci ma v-oi numi fericita.Priveste cata ura este in lumea asta,dar cu toate astea inima mea este plina de iubire pacat ca nu are cui sa o ofere!E atat de greu sa gasesti persoana potrivita tie, dar e si mai greu sa o uiti pe cea gresita!Si a venit momentul sa intorc pagina dar sunt sigura ca nu o sa uit vreodata ce am citit.Poate ca acum mintea mea are nevoie de un imens refresh,dar o sa trec peste asta,usor atat de usor!Acum astept acea persoana care sa imi explice de ce nu au mers relatiile anterioare.Si acum nu o sa mai privesc in trecut fiindca incep sa imi formez viitorul.
P.S. Sper sa te uit!!!
Pregatita sa tin cu dintii pentru tot ce a ramas,viata asta nu e roz si din pacat tot mai multi o privesc ca pe un loz..De azi sunt gata sa ii pun pe ganduri pe toti care mi-au calcat mandria in picioare,lasandu-mi caracterul sa arate adevarata mea fata!Si sa arat ca am curaj nu doar sa inchid gura lumii ce continua sa ma vorbeasca de parca as fi vedeta,maine voi da nas in nas cu trecutul.Cel mai durerosc lucru,sa privesc in spate la cate aveam si la nimicul imens ce il strang in pumni acum.In fine,maine il voi suna dupa 6 luni de cand nu am mai vorbit si sincera sa fiu ieri am fost in casa aceea,da aceasi casa unde am avut parte de cele mai superbe clipe. Ajung spre seara la casa... acolo unde nu mai e nimeni, unde dulapurile sunt goale, patul acoperit de un cearsaf alb, covoarele puse intr-un colt al holului , iar parchetul pe care odata stateam intinsa, punandu-mi gandurile-n ordine, plin cu praf si miros de pustiu.
Mi-a lipsit mult casa asta. Mi-au lipsit geamurile acelea de care se izbea ploaia,mi-a lipsit tacerea ce era distrusa de picaturile ce cadeau agresiv pe asfaltul rece.Si tot ce scriu in postarea asta sunt sentimente demult pierdute,dar inca am speranta sa le am dinou...Sa te am dinou.
Degeaba, nu ma pot desprinde de trecut. M-am intors sa le arat ca inca mai traiesc si ca m-am schimbat.DE ce m-am intors!?De ce imi era dor de casa aia!?De ce dinou tu!?
Nu stiu.Cel mai bun raspuns,intr-o mare de cuvinte acestea fac liniste si valurile inceteaza sa se izbeasca de marginile mintii mele.O mai tii minte pe fata aceea? Da, da... fata aceea care a plecat cu lacrimi in ochi, cu capul in pamant si sufletul in genunchi, ori de cate ori facea greseala sa uite ca oamenii nu merita sanse... Si cu toate astea, ea le-a oferit mereu. Si toti au luat, cu ambele maini. Si nu vazuse o mana intinsa, decat atunci cand era pe marginea prapastiei si-o ajuta sa cada mai repede si mai devastator...Fata aia care a iubit si a pierdut tot ce a avut,iar apoi cu sufletul plin de rani s-a ridicat si a zambit.Dar inca nu la uitat daia s-a intors aici!
Din trecutul meu cea mai frumoasa parte ai fost tu si vei ramane pentru totdeauna...
Trecutul,s-a dus!Prezentul,inca face noi aprecieri!Viitorul,ei bine cine stie ce s-o intampla,astept si v-oi vedea!Fiecare lucru in viata are povestea lui,cum fiecare secunda are bucuria ei.Eu va v-oi povestii cate ceva din trecut pana in prezentul meu,poate si cateva aspiratii pentru viitor.
Cand spun trecut,ma gandesc la copilarie si la cel mai frumos lucru din viata mea pana acum,un om ce si-a lasat amprenta pe inima mea adanc si inca mai tresar cand aud numele lui.Hai,ia-ma de mana sa rascolim amintirile mele stranse si bine pastrate adanc in interiorul meu.Unele sunt triste,atat de triste si altele sunt frumoase,pline de duceagul parfum al fericirii mele.Ca toate povestile si a mea incepe cu un baiat si o fata,el un vagabont ea pe atunci naiva,copilaroasa nu stia ce este durerea si habar nu avea ca peste 2 ani o va simtii pe propia piele.S-au iubit,timp de doi ani invatand fiecare cate ceva de la celalalt,el a invatat ce este iubirea si ea sa lupte pentru ceea ce isi doreste!Timpul a trecut atat de repede prin viata lor,ea a invatat sa planga dupa cineva pe care nu il va uita vreodata,alinandu-i durerea doar vantul.A fost nevoie sa se desparta fiindca el a plecat departe si sufletul ei a ramas pustiu varsand lacrimi,dorind ca golanul ei sa se intoarca...sa o stranga in brate si sa o iubeasca pana dimineata!
Prezentul,e de cacat,inca nu la uitat si tot regreta ca a plecat el acum 2 ani de zile,a ramas in mintea ei nu poate sa il scoata nici sa vrea.Amintirea a doi copii ce se iubeau!Cauta fericirea alaturi de alti,dar cei pe care ea chiar ii place nu o accepta pentru ceea ce este.Si cu toate astea ea merge inainte,caci viata nu ne invata sa fim puternici,ne obliga!Niciodata nu a renuntat la visele ei,cu toate ca unele nu s-au implinit.Ea continua sa spere,sa iubeasca si sa lupte caci ura nu naste copii si nici fericire.Fara el,acum,in clipa asta si-a dat seama ca degeaba ii pasa ei cand pe altii in doare in fund!
Si pentru viitor am de rostit cateva cuvinte pentru a ma ajuta:
"Draga inima,te rog frumos sa incetezi sa pui suflet aiurea iubind persoanele nepotrivite,fiindca mai tarziu tot eu voi plange.Treaba ta este sa pompezi sange,Atat!Cu drag eu."
De ce ne indragostim,iubim si apoi suferim!?De ce se intampla asta mereu...Hai sa ne privim intr-o oglinda si sa recunoastem tot ce am gresit,pe cine am iubit si de cine nu ne-a interesat.Eu privindu-ma in oglinda imi vad ochii,aceiasi ochi verzi ce cauta admiratie in ochii diavolului sorbind cu grija din cupa pasiunii,asezata pe o masa scrijelita cu numele tuturor ce au batut la usa sufletului meu.E dureros,sa stii ca tu nu esti in stare sa iubesti,gandindu-te la aceeasi persoana ignoranta obsesiv vin mii de intrebari..."De ce nu ma place!?De ce dupa 6 luni eu inca il plac ca in prima zi de liceu!?De ce nu ma pot gandii la altcineva!?De ce si iar de ce!?De un lucru sunt sigura,nu vreau sa vad ca tu zambesti in bratele altcuiva.Poate ca si speranta mea s-a dus,caci e aiurea sa speri in zadar intr-un nimic,cum este ridicol ca in desert sa rasara un trandafir.Ma cert singura uitandu-ma in oglinda, ce fac aici imi bat joc de inca un suflet de care imi pasa in favoarea ta!?Scumpa mea iluzie,altfel nu te pot numii,imi doresc sa te uit sa ma pot sterge calcand in picioare odata pentru totdeauna pe inima ta!Dar cum sunt la fel de constienta ca aceasta dorinta va trebuii trecuta pe planurile pentru viitor,sunt si sigura ca baiatul care il am langa mine ma iubeste..Dar eu tanjesc la tine,sorbind dintr-un pahar cu vin sec,hmmm....sec,la fel ca tine cand vine vorba de iubire!
Privindu-mi dinou ochii in oglinda,draga mea obsesie rostesc obsesiv numele tau,uitand de prostul care ma iubeste si de care imi pasa.Ridic ziduri inalte intre mine si restul, dar cand cineva incearca sa-mi ridice bariere... le escaladez indiferent de consecinte. Impun limite oricui si le pretind reale, dar propriile limite mi le incalc ori de cate vine vorba de tine.De ce te iubesc,de ce imi pasa atat!?Asta este o enigma ce imi darama usor,usor fiecare caramida cladita in sufletul meu.Pentru tine mi-am calcat orgoliul in picioare.De ce te iubesc!?Si cu asta inchei:*
Adio!!!DA chiar tie iti spun,mi s-a luat de tine,nu te mai suport si mi se parea ca esti diferit dar m-am inselat esti la fel ca toti ceilalti poate chiar mai prost ca restul.Erai iluzia mea,motivul pentru care dimineata ma trezeam si zambeam,nu regret ca mi-ai placut dar regret ca te-am cunoscut!Si sunt constienta ca nu voi putea sa te sterg din minte,fiindca tu ai lasat o rana adanca in inima mea.Numai conteaza cum masor timpul atata timp cat nu-l pot intoarce,am fost tripata pe tine dar acum promit sa numai imi pese...cel putin nu asa mult.Am avut atatea cuvinte in inima ce nu le-am putut pronunta,fiindca tu mereu aveai pe altcineva.Si nu o sa ma desprind de amintirile mele care le am cu tine,fiindca acolo tu nu te-ai schimbat...macar acolo ma regasesc!Inainte tresaream si zambeam prostesc cand ma strigai,eram fericita ca iti pasa de mine.Si de ce sa incerc sa ignor ce a fost odata,sunt constienta ca mereu imi voi aminti de tine.Hai sa fim seriosi esti tampit,de ce toata lumea imi zicea ca esti asa si eu nu vedeam!?Inca nu mi-am dat seama,cum nu stiu de ce vorbesti asa urat cu mine..
Si pentru restul e usor,dar pentru mine e un chin...e cel mai urat sentiment sa observ ca persoana cu care radeam ieri,azi nu ma mai baga in seama.Nu cred ca imi vei simtii lipsa vreodata,dar mie cred ca mi-a pasat cel mai mult de tine.Cine spune ca nu-i pasa?Cine te asteapta acasa?Te accepta cum esti tu?Cine te-a iertat de toate?Si nu vreau sa mint sau sa ascund ceva,tocmai daia spun ca eu nu te-am criticat niciodata.Te adoram pentru ceea ce erai nu pentru cea ce esti acum...Si prietenele imi spun "Nu te distruge pentru cineva ce nu te merita.",dar eu defapt cred ca este invers.Dupa ce am spus toate astea reiese ca eu inca tin la tine.Si daca te iubesc ce!?Oricum tu nu vei intelege asta niciodata,cum nu ai facut-o nici pana acum..
Patura cade usor pe parchetul din lemn de brad ce asteapta sa fie sters,aud voci ce rostesc in disperare numele tau si telefonul ma indeamna sa te sun.O poza de pe noptiera parca imi face cu mana...Am deschis fereastra,iar vantul mi.a adus prfumul tau in toata camera.Inca il pastrez in suflet ceva nu imi da voie sa te uit.Amintiri placute imi trec prin minte,oare de ce nu vii inapoi sa zburam departe de toti ascultand soapte.Noaptea e lunga si pe toata o pierd gandindu-ma la tine,as vrea sa imi spui ce sa fac acum,as vrea sa ma trezesti sarutandu-ma pe frunte si sa imi spui ca a fost doar un cosmar ca tu defapt nici nu ai plecat.
As vrea sa imbuteliez toate amintirile in doze,doze de fericire traiete alaturi de tine.Cand imi aduc aminte cum dansam prin ploaie nimeni nu putea sa ne desparta,habar nu aveam ca o relatie poate declansa atata durere.Acum privesc in prezent si realizez ca inca dansam un vals separat prin noroi!Si parca-i un ritual aiurea,caci fericirii mele i-a disparut stralucirea.Nu doar ochii mint,ei pot trisa si tu,te ascunzi sub ploape sa nu te pot visa...Si vad cum tu pui stapanire pe atatea stari cum pot trece de la tristete la fericire doar gandindu-ma la tine.Iar acum ma apuc sa cladesc un alt castel...
"-De ce plangi!?
-Ti se pare,nu plang...
-Ba da,se vede,esti foarte trista.
-Mi-a intrat o amintire in ochi!"
De ce cand imi aduc aminte de tine plang fara sa vreau,nu realizez.Oare mi-o trece vreodata!?Sper imi doresc sa te uit odata pentru totdeauna,trecut ai fost in trecut sa ramai!Dragostea este una dintre cele mai puternice pasiuni pentru ca ataca in aceeasi timp capul , inima si simturile,stiu si eu asta dar..nu mereu dragostea e reciproca,mai nou este vorba de interes.Ai plecat,m-ai uitat,adica asta cred..eu inca ma m-ai gandesc la tine dar asta sper sa fie ultima postare scrisa cu gandul la tine,dupa 2 ani de cand ai plecat inca ma gandesc la tine.Poate ca e mai bine ca ai plecat,poate te voi uita si eu,dupa ce te-am iubit.Recunosc acum sunt oarecum melancolica trecutul ma rascoleste,amintirile dor si in prezent nu stiu ce va fi.Stiu ca nu pot porunci inimii si tocmai deaia astept sa apara cineva sa imi puna sentimentele in miscare,de doi ani nu am mai iubit,se poate spune ca au cam ruginit.Toti imi spun ca fizic esti departe de mine dar tot timpul ai fost in capul meu,iar acum cred ca a sosit timpul sa dispari definitiv.
Viata e grea dar trebuie depasite momentele neplacute din viata noastra prin LUPTA,nimic nu trebuie sa te doboare!Ca sa fi fericit trebuie sa te zbati pentru un zambet,nu si in cazul meu,prefer sa rad din orice.
Sanse...
Bat la usa,dar nu este momentul sa ma ridic si sa deschid.Trebuie sa mai am rabdare,sa trec peste trupul plin de rani al trecutului ca sa pot intampina prezentul cu bratele deschise.Deci dupa ce termin capitolul cu trecutul definitiv,mi se va umple si golul din suflet.Intr-adevar, in viata trebuie sa te agati cu ambele maini de cate-o oportunitate. Trebuie sa o storci de esenta, ca si cum ai vrea sa faci cel mai bun suc natural... Dar nu intotdeauna stim asta. Cum nu intotdeauna ne dam seama ca ceea ce avem.... ceea ce zace acolo, undeva, intr-un colt de suflet sau pe un colt de canapea...si pe care mereu o trecem pe locuri secunde, pe planuri irealizabile, pe fisierul cu ,,mai tarziu'' va fii intr-o zi refugiul. Sansa de care vorbeam la inceput.
Trebuie sa ne masuram gandurile in masuri egale pentru a nu regreta ce vom face in continuare,mai bine asculti atent si apoi poti sa vorbesti cat vrei.S-au intamplat multe in ultimele zile. Atat de multe, incat nu ar avea rost sa incep sa le scriu.Da sunt legate de dragoste,cel mai dulce sentiment dar totusi atat de acru..Si e ciudat,e vorba de aceasi persoana dar sentimentele sunt traite in mod diferit,la o intensitate ridicata,cu o curiozitate intensa un ritm al inimii mai nebun ce nu ma lasa uneori sa respir.
Si vezi tu, iluzie dulce... Degeaba mai bantui si acum prin incaperile nestiute ale inimii mele. Degeaba ma suni . Degeaba imi scrii. Degeaba ma chemi. Pentru ca in schimbul acesta de soapte, dau sunetele uitarii , inainte ca vorbele sa-ti dispara... Ca iti este dor.... ce sa zic? ''Stiam eu'' . si cu toate astea, desi stiusem ca va venii ziua asta...Eu nu am cuvinte sa iti spun ce simt,poate timpul ne-a schimbat pe amandoi.
