Dupa 10 ani!

                  A aparut din senin intr-o dupa amiaza de duminica,a batut la usa mea era o persoana noua in viata mea dar totusi una ce mi-a fost alaturi o viata,era atat de timid,nu stiam ce sa ii spun trecuse atata timp de cand nu il mai vazusem...imi era teama sa nu spun ceva si sa il deranjeze,cand i-am deschis usa si l-am invitat in casa a intins mana spre mine,iar in mana avea un buchet cu 7 trandafiri rosii,atunci m-au cuprins emotiile dupa atatia ani de cand nu il mai vazusem nu uitase ca imi plac trandafiri.S-a asezat,in sufragerie pe canapea cum obisnuia sa faca si acum 10 ani,aceasi persoana doar ca timpul trecuse peste el,peste amandoi.I-am dat o cafea dar din neatentia mea am uitat sa ii pun zahar,era atat de amara precum a fost ultima zi cand ne vazusem noi acum 10 ani,timid a spus cu un zambet abia schitat pe buze "Mai ii trebuie putin zahar", m-am ridicat repede si i-am adus zahar.El era la fel o persoana cu bun simt,ce prefera sa taca si sa asculte decat sa palavrageasca aiurea,asa a fost si atunci cand pe banca in parc ma vazuse cu  altul a preferat sa taca si sa ma lase pe mine sa vorbesc,il dezamagisem odata imi era teama sa nu se mai intample si a doua oara.Ochii aia,mari si caprui neschimbati de timp inca straluceau ca si atunci si parca ma indemnau sa o fac sa mai imi cer scuze inca odata,dupa 10 ani eu ma simteam vinovata de ce se intamplase,nu stiam cum sa ii spun.Dar,i-am spus a fost uimit sa ma auda rostind acele cuvinte pline de sentimente si emoti,mi-a acceptat scuzele dar au fost spuse prea tarziu acum el avea familie,adica verigheta de pe deget imi atrasase atentia.

             El,acum avea o familie,dar de ce venise la mine?L-am intrebat si am aflat raspunsul sotia sa trebuia sa nasca peste cateva zile si mi-a cerut permisiune daca ii poate pune numele meu,caci eu i-am fost prima iubire si cand am auzit una ca asta nu am mai stiut cum sa reactionez,m-au cuprins emotiile!