Ora 6 dimineata somnul s-a dus odata cu primele raze de soare,gandurile murdare mi-au navalit mintea si intrebari precum "De ce nu ma puteam vedea!?Cum e posibil asa ceva!?",imi era teama sa ma mai privesc in oglinda si totusi imi doream cu ardoare sa vad...sa ma vad.Ma ridic din pat caut repede prin sifonier o rochita,cu toate ca era inceputul lui noiembrie era foarte cald afara...Gasesc o iau pe mine si ma duc la oglinda,ceasul era deja 8,ma privesc atenta imi statea chiar bine.Ma duc in bucatarie si beau repede o cana de cafea,dar nu apuc sa o termin caci aud soneria...Ma uit pe vizor,era Mike,ochii aia albastri puneau usor stapanire pe mine.Deschid usa si aud:
-Buna,Zoe!Scuze daca te-am trezit dar vroiam sa vad ce faci...Deci ce zici ca faci?
-Hmm,buna Mike bine multumesc de vizita astept sa ma sune Ella sa imi spuna cum se simte.
-Mda,Ella,inca doarme e sus ii e bine.Vroiam sa te intreb daca ai din intamplare manualul de istorie al Ellei ca nu il gaseste nicaieri.E la tine?
-Am sa il caut si te voi suna daca e aici sa vii sa il iei.Pa-pa
-La revedere,Zoe...spune el sarutandu-mi mana.
Ma apuc sa caut aceea carte peste tot,oh si vad aruncat pe fotoliul meu alb un ghiozdan bej din piele cu siguranta e al Ellei.Il deschid in sperata de a gasi manualul.Ghiozdanul era plin de carti bizare,printre acestea si acel zis manual de istorie,il deschid...din cate se pare decat pe coperta scria istorie inauntru erau pagini pline cu informatii despre creaturi mistice ce nu credeam ca exista.Mai arunc cateva priviri in giozdan si observ mai multe carti despre magie..."poate Ella e vtajitoare si peste cateva secunde ma contrazic ca sunt penibila".Il sun pe Mike:
-Hei,ghiozdanul Ellei este aici,nu stiu daca manualul este in el...
-Cobor imediat sa il iau sigur manualul este acolo..
I-am dat ghiozdanul oprind "manualul",ma apuc sa il rasfoiesc tot felul de creaturi bizare sunt trecute pe filele ingalbenite ale cartii.Ajungand la vampiri citesc,vad ca dupa ora 22:00 fiintele astea nu se mai zaresc in oglinda si ca puterile se descopera la varsta de 18 ani cand esti suficient de matur.Raman uimita oare fac parte dintre aceste fiinte!?
~va urma~
-Cine e Tomi?intreb eu deschizand usa camerei...
-Cum!?se uita Ella speriata la mine.
-Nu vorbeai la telefon cu Tomi?
-Ba da,oftand usurata,vorbeam la telefon.
-Deci cine e!?Vine sa te ia?
-Nuuuuu!striga atat de tare incat un fior rece mi-a trecut pe spate.
-Scuze nu am vrut sa strig.Nu vine nimeni sa ma ia eu acum ma duc la Mike...
Inca un nume,inca un personaj necunoscut poate el e este autorul biletului,cazand pe ganduri ma desprinsasem de realitate,atatea nume noi.
-Zoeee,ma auzi,Ella ma striga de ceva timp,eu te las acum.Multumesc pentru ajutorul oferit!
-Stai,scuze pentru neatentie dar unde pleci pe strada noapte la ora asta!?
-Nu plec pe strada Mike sta chiar sub tine!
I-am bandajat rana si am mers sa duc trusa inapoi in baie dar cand m-am intors Ella nu mai era in casa.Am vazut ca si-a uitat telefonul si mi-am zis sa arunc o privire scurta la apeluri.Lucrul ciudat era ca ultimul numar format era al lui Mike nu al lui Tomi.Mi-am zis ca asta nu e treaba mea si am coborat jos cu telefonul in mana.Am batut la usa iar apoi doi ochi albastri adanci si un zambet fermecator mi-au aparut in fata.
-Cu ce te pot ajuta?intreaba Mike.
-Am venit sa ii dau telefonul Ellei,fiindca la uitat la mine.
-Multumesc frumos i-l voi dau eu,acum te poti duce acasa!
Nu am mai apucat sa spun ca as vrea sa o revad pe Ella,trupul meu parca era controlat,fara voia mea am urcat scarile si am intrat in casa...Ce se intampla aici!?Trebuie sa aflu adevarul dar acei ochi albastri parca ma himnotizeaza...Ma duc sa ma relaxez,facand o baie cu spuma,iar cand ies vreau sa ma uit in oglinda.Oau nu ma vad,cred ca am halucinatii cum sa nu ma vad!?
~Va urma~
Era clar ca asta e o farsa dar atunci de ce tremuram?Trebuia sa ma calmez.Am decis sa scap de rochie si de bilet asa ca le-am aruncat la gunoi.Cea mai buna metoda de a scapa de frica era sa ma duc in parc unde totul era in continua miscare.Acolo ma simteam in siguranta.Urasc singuratatea!Am cutreierat strazile uitandu-ma la oamenii din jurul meu.Pareau asa de fericiti de parca totul era roz si frumos.Fiind cu capul in nori am pierdut notiunea timpului era 15:40...Si la 16:00 fix aveam practica,asa ca m-am indreptat repede catre liceu.Cand am ajuns acolo colegul meu de banca radea cu Ella,insa cand am ajuns in banca discutia si rasetele au incetat.Nu stiu de ce dar imi era teribil de somn si am vazut ca nu eram eu singura.Ceilalti au adormit punand capul pe banca,chiar si profesorul dormea.Apoi nu am mai rezistat si am inchis si eu ochii dar eram constienta de ce se intampla in jurul meu.Am simtit ca cineva se ridica de pe locul de langa mine si face cativa pasi,apoi altcineva a inceput sa vorbeasca:
-Deci ti-au venit insfarsit mintitle la cap.Dar de ce ai adormit-o si pe Ella?Ar fi incantata sa isi cunoasca noua colega.
-Nu o sa cunoasca pe nimeni.Cel putin nu azi.
-Credeam ca ne-am inteles Mike.De ce vrei sa lungesti asta?
-Nu e inca gata.
-Si cam peste cati ani o sa fie gata?Acum e momentul potrivit.Trezeste-o pe Zoe si spune-i cum stau lucrurile.
Inima a inceput sa imi bata mai tare cand mi-am auzit numele.La ce se refereau si de ce nu puteam sa ma misc?
-Nu o trezesc!
-Nu te mai inteleg.Ce e cu tine?Avem nevoie de ea acum.
-Timeea se descurca foarte bine.
Nu am mai auzit voci dar am simtit ca pot sa ma misc din nou.Dar Mike si Ella nu mai erau in clasa.In cele din urma puteam pleca acasa dar eu vroiam sa stau afara pana apare luna.De cand eram mica imi placea sa ma uit la luna plina.Imi dadea un sentiment de liniste si ma facea sa simt ca sunt speciala si diferita fata de ceilalti.
Stateam pe o banca si ma uitam la luna cand am auzit un tipat in spatele meu.M-am uitat repede si am vazut-o pe Ella intinsa pe jos tinand o mana la umarul stang.Am alergat la ea si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Se uita la mine cu niste ochi mari si foarte uimiti de parca as fi fost o fantoma .Apoi am vazut ca avea o rana mare la umar.
-Ar trebui sa te duc la un doctor.
-Nu..., sunt bine, spune ea incet si se ridica greu in picioare.
-Vino la mine acasa si o sa iti pansez rana.
-Multumesc dar chiar nu trebuie.
-Nu accept nici un refuz.E noapte, e frig si nu poti merge singura pe strazi.
Am convins-o sa mearga cu mine dar nu a scos o vorba tot drumul.Avea fata trista si parea ca se gandeste la ceva important.Cand am ajuns in fata blocului a facut din nou o fata uimita dar de data asta parea ingrijorata.
Am intrat in casa si i-am spus sa se aseze pe canapea cat aduc eu trusa medicala din baie.Auzeam ca vorbeste cu cineva si am presupus ca a sunat vreo ruda sau cunostinta dar surprinzator era faptul ca auzeam ce spunea si cealalta persoana:
-Ce cauti aici?Mike a spus sa nu te apropii de ea!
-Nu l-am ascultat pe Mike niciodata, de ce as face asta acum?
Va urma
Zoe,o fata atat de dragalasa si ascultatoare care isi iubea nespus parintii,cu toate ca stia ca nu sunt cei ce i-au dat viata.A incercat sa ii faca mandrii de ea ducandu-se la cel mai bun liceu.Era diferita de restul fetelor asa sensibila,unica,parul ala blond si privirea aia de copil nu se putea compara cu alata fata.
Prima zi de liceu,emotii mari,o viata complet noua!Si ea era sa intarzie,coboara repede scarile si se izbeste de un tip,cartile ei cad ,el o ajuta sa le stranga spunand:
-Imi pare rau eram neatent...
-Nu am timp acum scuze ma grabesc!
Si a plecat spre scoala,dar culmea tipul de care se izbise la iesirea din scara era deja acolo...Cum ajunsase atat de repede!?Nu era transpirat,sa zici ca a alergat pana la scoala,era atat de linistit.Era tare dragut cum zambea in coltul guri.Partea si mai frumoasa era ca nu aveam alt loc liber decat langa el.Am mers incet si m-am asezat in banca fara zgomot.Nu cred ca m-a observat pentru ca se uita concentrat pe niste foi.Deschid cartea de biologie si ma uit putin in ea.In banca din fata mea se aseaza o fata draguta cu parul lung prins intr-o coada data intr-o parte.Isi scoate niste foi din geanta apoi se intoarce si i le da colegului meu.Acesta zambeste si spune:
-Mersi Ella mi-ai salvat viata!
-De ar fi asta prima oara, spune ea zambind si se intoarce la banca.
Parea ca se cunosc de ceva timp si in mine se infiltra un pic gelozia cu toate ca era prima oara cand il vedeam,dar chiar imi placea.In clasa intra o doamna invarsta care ne spune ca ora de azi s-a anulat.Mai bine de atat nici ca se putea.Am plecat plina de nervi spre apartamentul meu.Cand am ajuns m-am pus direct in pat cu hainele de pe mine.Eram prea obosita ca sa ma mai schimb.Aveam un vis ciudat.Usa de la balcon era deschisa si cineva a intrat in casa.Eu dormeam cu hainele care acum erau botite dar in secunda urmatoare acea persoana pocneste din degete si pe mine apare o rochie de noapte alba.Se apropie de pat si imi mangaie usor parul apoi ma inveleste cu o patura si pleaca inchizand usa balconului ca frigul sa nu intre in casa.
A doua zi dimineata soarele era pe cer cand m-am trezit eu.Ma uit la ceasul de pe perete si vad ca e ora 10:00 dimineata.Imi iau peria de pe raft si incep sa ma pieptan dar scap peria pe jos.Asta e imposibil! Nu se poate.Observ ca nu am hainele de ieri pe mine.In schimb sunt imbracata cu o rochie de noapte alba.Am incremenit.De mica aveam astfel de visuri dar cand ma trezeam totul era normal.Am inceput sa tremur si am tresarit cand am auzit o bataie in usa.Plec repede din baie si deschid usa dar nu e nimeni.Ma uit in stanga, in dreapta ,in jos si vad un bilet negru.Il iau si intru in casa.Citesc ce scrie si incep sa tremur mai tare ca l-a inceput.In el scria asa"Ne-am intalnit prima oara cand aveai 7 ani.Erai prea mica sa ma cunosti dar acum vin dupa tine..."
Va urma
P.s.: Niciodata sa nu suferi pentru un nimeni care nu te merita.
FOARTE MARE DREPTATE !
Noi stam si suferim si ei se distreaza.Nici macar nu le pasa catusi de putin!Intotdeauna nu am inteles cum pot fi unii baieti asa de indiferenti si cruzi.Dar azi nu mai imi pasa.
Nu mai vreau sa ma gandesc la tine ca la un baiat perfect ,de azi cand o sa te vad o sa imi vina in minte imaginea unui baiat rece,indiferent,nesimtit si plin de sine.Ai impresia ca esti cel mai tare si pentru asta eu sunt de vina.Daca nu iti spuneam atatea lucruri bune despre tine in speranta ca poate o sa ma placi si tu , nu cred ca deveneai asa de sigur pe tine.Daca o sa citesti asta probabil ca iar vei spune ca incep sa presupun lucruri care nu sunt adevarate.Dar chiar nu mai imi pasa ce crezi tu.Nu ai decat sa te enervezi singur pentru ca eu nu mai vreau sa imi bat capul.Am spus intr-o postare ca iti multumesc pentru ca esti tu.Sincer cred ca a fost o greseala sa scriu acea postare pentru ca si ea ti s-a urcat la cap.Nu ma intelege gresit, cred ca esti o persoana buna doar ca te-ai schimbat.Daca o sa citesti asta ,desi ma indoiesc stiu ca o sa te enervezi.Si sincer poate nu e bine dar chiar mi-ar placea sa te enervezi.Oricum tot ce as vrea sa sti acum e ca NU SUNT FRAIERA care te iubeste sau te place!
De ce visez la idealuri si imi fac scenarii in cap fara sa stii ce simt eu despre tine. Dacă este ceva ce n-am avut niciodată, acela ai fost tu. Prieteni am avut cât au încăput în memoria mea nu prea bună. Acei prieteni au avut, la rândul lor, prietene. Și toți trăiau fericiți, împreună, profitând la maxim de aventurile și de poveștile lor frumoase care se bazau pe amintiri plăcute sau neplăcute. Câteodată eram chiar invidioasă pentru că acele fete îmi răpiseră mie prietenii și obiceiurile pe care le aveam împreună. Când ne întâlneam, nu-i mai puteam îmbrățișa, nu le mai puteam simți corpul cald răsfățându-mă. Când ieșeam la o bere, eram singura care savura acel lichid drăcos, ei aveau restricție. La petreceri, petreceam singură, ceilalți se închideau în camere și aveau parte de cele mai frumoase momente de cuplu. În singurătatea aceea am realizat cât de dor îmi era de ei și cât de mult depindeam de ei, atât de mult încât ajunsesem să-i posed involuntar. Dar știam foarte bine că fiecare avea viața lui, chiar dacă asta însemna să fiu pe locul II de atunci înainte. Aici aveam nevoie de tine. Aș fi avut nevoie de o mână gingașă care să-mi cuprindă mâna la petrecerea aceea și să-mi spună : „Hai să ne închidem și noi într-o cameră...”. Aveam nevoie de îmbrățișările tale pe care le-aș fi divinizat veșnic. Aș fi avut nevoie de sărutări tandre și sălbatice, de momente imprevizibile și de amintiri pe care să le înrămez în suflet pentru totdeauna. Dar tu nu ai luat forma pe care aș fi dorit-o eu. Ai fost întotdeauna o umbră a gândurilor mele. Niciodată nu mi te-ai arătat deși câteodată mai stăteam la o bârfă, dar atunci constatam că vorbeam cu mine. A trecut timpul și tu n-ai mai apărut. Așa am uitat de tine. Dar povestea de basm a prietenilor mei s-a încheiat în timpul acesta și am putut reveni din nou la îmbrățișările și afecțiunea cu care mă răsfățau zilnic. Cu toate acestea, întotdeauna am avut nevoie de tine. Te-am căutat și încă te caut. Prin câte dezamăgiri mai trebuie să trec până când am să te întâlnesc? Mi-e dor de tine, oricine ai fi. Oare tu mă cauți?
"Trezeste-te femeie ce Dumnezeu ai!?Iar pui botu,iar crezi orice, gandeste-te fato merita sa iubesti e prea pur sentimentul sa fie gustat de oricine,serios,tot tu ai spus asta acum ceva timp!!!Sunt multi care vin si multi care se duc,dar tu ramai aceiasi si insemni la fel de mult.Nu vorbesc de viitor, nu faci parte din trecut...o viata ai distreaza-te!Intradevar sunt clipe in viata ta cand ai vrea sa schimbi ceva,te cunosc,dar daca ai schimba dupa ai regreta,caci tu traiesti clipa nu ai planuri mari si nici de la viata nu stii ce vrei,cum ti-a zis cineva in seara asta.Si tot ce ai tu in cap nu depinde doar de tine !E vorba aia care spune : Fa acum sa nu faci maine,lasa-ma cu lumea care nu te agreaza.Daca ai trecut de spini ai ajuns si la pedale- la momentele speciale in lumina asta vezi- totu pare diferit,si placi 2 persoane total diferite un baiat cuminte linistit...altu un drogat,betiv si golan dar tu stii fato,la care tii mai mult si cum te cunosc eu ca deobicei alegi baiatul rau.Si privind in unghi opus- totu pare infinit,ca cica tu nu il placi, ca nu esti sigura,ca daca te refuza,ca pana la urma e golanul pus mai presus de orice si mie imi spui nu e cert.dar e posibil sa iti placa intr-un sfarsit.. Intr-o zi vei realiza.. nu imi place sa te mint!
Si chiar daca e asa cum zici tu,ca nu te place...De ce pierde timpul cu tine,bai cretino iti accepta multe,eu raman la parerea mea TE PLACE si stii bine ca e ca mine...Gandeste-te bine si vezi ce faci!!"
Si toate astea spuse mai sus de o prietena foarte buna chiar m-au pus pe ganduri,asa este am o atractie orbeasca pentru asa zisi baietasi de cartier!
"Dragul meu, mă urmăreşti? Bine... ascultă că-ţi zic doar o dată. Nu e prima dată când fug după tine pe tocuri. Mă rog, ca de fiecare dată de altfel, să fie ultima. E totuşi pentru prima şi ultima oară cand îmi sting ţigara pentru tine. Tu şti câtă relaxare e într-o ţigară? Nu ştii. Nici eu, pe mine mă agită.
Ţi-aminteşti de mine, de primul nostru contact vizual? Eu da. Era iarnă, spre sfârşit, şi îmi dârdâiau picioarele în fusta crem.
De ce naiba purtam fustă? Da de unde vrei să ştiu eu? Ţi se pare ţie că am eu o logică normală?
Hai să trecem peste...
Aveam şi o ţigară în mână şi te-ai uitat urât la ea...şi tu aveai una, dar a ta era pe terminate.
De atunci m-au înnebunit ochii tăi. Albastrul ăla...Da. Într-adevăr e doar al tău..."
Simt că mă pedepseşti. Şi doar tu mă poţi pedepsi aşa. Tu iubeşti pe toată lumea, mai puţin pe mine. Mereu încerc să găsesc un motiv pentru care tu nu mă iubeşti. M-am gândit că poate e doar o coincidenţă că ai început să iubeşti toate persoanele pe care vroiam să le iubesc eu şi toate persoanele care încearcă sau care chiar reuşesc să mă iubească pe mine. Ştiu că sunt puţini care mă pot iubi, dar tu eşti unul dintre aceia. Ştiu, simt, cred asta. Şi atunci nu înţeleg de ce, de ce nu mă iubeşti.
Încep să cred că o faci pentru mine, pentru ca eu să cresc şi să devin mai tare. Poate te-ai gândit la asta de când ai descoperit că sunt mică. Dar eu nu vreau să mă faci tu mai puternică. Recunosc sunt slabă şi mică, dar totul e mult prea greu. Lacrimi îmi udă faţa de fiecare dată când mă gândesc la tine.
Poate nu încerci să mă iubeşti. Ştiu că ţi-am spus că noi nu vom putea iubi niciodată, dar am minţit. Vroiam defapt să-mi spui că nu-i adevărat, că începi deja să mă iubeşti, aşa cum începusem eu.
Te rog, iubeşte-mă!
O singura data, mi-am dorit sa fiu barbat. Mi-am zis ca as da clasa tuturor. Ca as fute toate curvele, ca le-as lua mintile , ca le-as innebuni atingandu-le cu mana intre picioarele pe care si le desfac imediat ce urca in masina (furata) de lux pe care o am. Le-as minti ca-s bogat , ca am o vila mare, ca am o afacere profitabila, si pana si-ar da ele seama, ar fi deja rezolvate.Le-as filma , le-as santaja, le-as pune pe youtube, le-as arata prietenilor ( ca vorba aia, altfel e cand stiu si altii) le-as lua cu japca... le-as fute in toate stilurile posibile si imposibile, le-as manipula, le-as dresa, le-as imbata, le-as seda, le-as droga, le-as da muie-ntr-o parcare, le-as da jos din masina (dezbracate) le-as lasa la margine de oras, le-as scoate tooot materialismul jegos din minte...le-as face viata un chin.Pentru ca astea care se vand pe nimicuri nu sunt femei adevarate!!!
De ce? Pentru ca un barbat adevarat, nu pune botu' la romantisme. Pentru ca eu, femeie fiind, stiu de cate ori am mintit ca sa obtin ceva, stiu de cate ori am inselat, de cate ori m-am facut interesata de un om, iar cand am vazut ca nu are m-am facut ca ploua, stiu cat de a dracului sunt femeile si cate minciuni tzes, pana sa prinda in plasa vreunu' cu bani...
Barbatilor, pentru a calca lumea in picioare, li s-a dat o pula, cateva cuvinte cum ar fii ''curvo, tarfo, parasuto, panaramo'' si alte injuraturi specifice... insa mie, ca femeie, pentru a-i calca pe ei in picioare, mi s-au dat o pereche de pantofi cu toc. Sa ii calc elegant si dulce, precum un poem de dragoste...
Stii ziua de ieri a fost deosebita...Felul ala in care mi-ai zambit si ai facut atat de simplu cu mana,oh da a fost ceva diferit mi s-a parut ca te plac mai mult si ca as vrea sa fii al meu macar pentru 20 de minute.Minutele alea ar insemna mult pentru mine nu le-as uita niciodata.Anii anteriori asteptam cu nerabdare sfarsiturile de saptamana,vacantele si acum nu as mai pleca de la scoala,nu vreau sa vina iarna caci 3 saptamani nu te mai vad,sunt de-a dreptul penibila.Visez!!Defapt reptific te visez,da acel tu dar mult mai deosebit fiindca esti al meu.O prietena m-a intrebat:
- Dacă nu l-ai putea avea, l-ai vrea?
- Da.
- Şi dacă l-ai putea avea, l-ai mai vrea?
- Nu.
De ce tot timpul imi doresc ceva ce nu pot avea si daca se intampla sa il am nu il mai vreau,sunt penibila!!Dar totusi il ador,e atat de mare dar practic mic si adorabil.Nu pot sa imi imaginez cum ar fii fara sa il plac, acum dupa 3 luni de cand a inceput scoala si de cand il tot vad in fiecare zi de scoala si in fiecare pauza imi e greu de-a dreptul in weekend-uri cand nu e aici.Dar visele mi-l aduc in fiecare noapte si mi-l rapesc in fiecare dimineata,nu de alta dar visele sunt adevarata fericire a unui "copil",caci viata consta intr-o continua asteptare!Nu pot sa ma satur de el,cel putin nu acum,e de-a dreptul ciudat un oarecare apare,ma cunoaste cat de cat si ma face sa il plac la nebunie...Urasc sa ma contrazic si in fiecare dimineata sa ma trezesc cu gandul de-al uita,de-al lasa dracu acolo unde e,dar nu pot il plac din ce in ce mai mult!Si meciul de ieri,inainte ma duceam eram atenta dar ieri nu am putut pur si simplu nu am avut cum sa fiu atenta cand el era pe al doilea rand de langa teren...
P.S:
"Fericirea pleacă în zori de zi, lăsându-ne tânjind după o clipă măruntă, măruntă, măruntă..."
Poveștile de vară sunt cel mai bine spuse iarna în timp ce pe fundal cântă un pian și o vioară plânsă. Poveștile de vară sunt cel mai bine spuse cu ferestrele deschise în timp ce vântul înfrigurat străbate inimile celor ce ascultă cu atenție. Fețele curioase, ochii mari și uimiți ai celor care stau pe canapeaua cu imprimeu floral își lăsau imaginația să zburde liberă, să prindă contur și să deseneze spațiile negre. Vise...Oamenii cu fețe pietrificate priveau oratorul gesticulând, articulând cuvintele grațios, cu o voce ușoară, delicată, privighetorească. Ochii ei de sticlă, atât de negri și lucioși, fața albă și imperfectă îi dădeau un aspect de manechin din ceară. Cu fiecare cuvânt pe care-l spunea, se topea în căldura soarelui, iar vântul o usca nemilos. Mâinile ei, subțiri și catifelate păreau să se rupă cu fiecare mișcare pe care o făcea. Povestea pe care o spunea era inimaginabilă, imposibil de posibilă, ireală de adevărată, incredibilă de reală. Oamenii se întrebau, oare chiar exista un loc ca acesta? Oare chiar exista vreo vreme ca aceea? Cum de știa atâtea și ce anume îi atrăgea pe ei atât de tare la acea poveste? Fascinația? Curiozitatea? Frumusețea vocii ei?
Vine si ma strage in brate tare de tot.
Ma pupa copilareste pe obraz ... e mai linistita, ma gandesc eu , de la ultima noastra discutie cand lacrimile nu mai conteneau sa cada.
-Sa vezi , incepe ea sa povesteasca cu cea mai pura sclipire in ochi, agitand in mana un breloc. Am iesit dimineata la cafea. Era acolo. Sacou negru, pantaloni la dunga, camasa, cravata , parul ciufulit cum imi place mie... Ah, ce om! M-a salutat si mi-a zambit. Iti dai seama?? Mi-a zambit! !
Uite... imi intinde mana in care tinea brelocul. E scris numele lui pe el. Mereu il tin in poseta. Sigur imi poarta noroc.O privesc cu mila. Iubeste cu patima un om care de doi ani DOAR o saluta si-i zambeste. O privesc si imi dau seama ca nimeni nu o va intelege cum o fac eu. Probabil daca nu as fi trecut prin asta, ii dadeam o palma zdravana peste frunte si ii spuneam sa se trezeasca la realitate.
Si jur ca mi-e mila. Maine poimaine ma va strange iar in brate, insa cu o durere pe care o voi simti pana in maduva oaselor. Ma va chema sa-mi spuna ca si-a inlocuit paharul de lapte cu cel de coniac, iar pixurile pe care le baga in gura in timp ce-i scrie scrisori, cu un KENT lung.
-Haide sa iesim in oras. Vrei? Haide zi ca vrei. Te rog. Ca poate il vad iar... te rog mult.
-Nu pot draga mea.
Si o refuz de fiecare data. Nu vreau sa isi piarda increderea cand oamenii o vor baga in aceeasi oala cu mine... Vreau sa o vad cum ajunge cineva; chiar daca iubind o himera, e calea sigura spre un crunt esec.
-Ce zici? Sa-l mai astept? Oare intr-o zi va avea ochi si pentru mine? oare nu-s suficient de frumoasa? oare cum sa fac?
Ma uit la ea, si incerc sa-i ofer niste raspunsuri. Incerc sa nu-i frang aripile in plin zbor. E atat de naiva, firava, dulce... e o copila care acum face o greseala. Si o indemn sa greseasca....si jur ca nu din rea vointa;
-Draga mea... asteapta-l. Dar numai daca stii ca o sa suporti infrangeri.
-Dragostea nu inseamna infrangeri...nu? Daca iubesc, de ce sa fiu infranta?
De ce? O intrebare la care nu am raspunsuri. Iar cand nu stiu ce sa zic, incep cu citate.
-Stii, zicea cineva ca daca iti place sa privesti curcubeul, trebuie sa te obisnuiesti, inevitabil, cu ploaia... si ii iau mana mica si calda si i-o strang prieteneste
Si cred in visul ei. Cred in iubirea lor. Cred in ochii verzi care se chinuie inca sa inteleaga lumea... ; in privirea pierduta care intreaba vesnic cate ceva; in inima curata pe care i-o ofera naiva , unui om pentru care nu inseamna , poate, nimic... Cred in dragostea ce s-ar putea naste intre ei ; Si i-o spun pe nerasuflate... si o incurajez sa mearga mai departe, sa simta, sa nu se panicheze cand se va izbii de primele refuzuri... de primele dezamagiri, sau de multele regrete
Voi fii mereu aici, gata sa-i sterg lacrimile... de suparare, sau de fericire. Asta daca nu cumva , intr-o zi, la bratul lui fiind, va uita ca cineva a crezut in visul ei.
Copila draga, meriti sa iubesti! Iar daca vei fii fericita, nu astept nimic, decat un zambet cald si o strangere de mana.
Si inca odata o lovitura putin sub centura,dinou un fel de K.O dar nu doare spre uimirea mea.Mi-a dat seama ca era doar un joc patetic,o tampenie si o porcarie de-a mea.Si aici, nu e vorba de sex. Niciodata nu a fost vorba de asa ceva. Aici, e un joc. Un joc parsiv, in care pierdusem mereu.... Un joc cu cartile pe fatza, cu inimile drept miza, cu sperantele drept zaruri... Un fel de meci intre sentimentele noastre; Un fel de K.O , care mereu mi-a adus o groaza de rani, care uneori mai sangereaza....
A acceptat sa ne vedem.
Miercuri seara. Vrea sa stea pana tarziu.
Mor. Mi-e frica. Ce sa faaaac? Cred ca o sa o iau la fuga.
Daca pana acum ne-am jucat pe nevazute, acum.... cand in sfarsit o sa stam pe acelasi metru patrat, toate planurile mele se inalta spre cer precum fumul unei tigari savurate dupa muult timp...
Tre' sa fac cumva sa NU ma uite. Chiar daca e doar o iluzie... chiar daca m-a amagit de atatea ori, vocea lui inca are puterea sa ma faca sa tresar, sa ma infioare pana in adancul fiintei si sa-mi perturbe intr-o fractiune de secunda linistea cu greu creata in 5 luni de tacere!De ce se intoarce acum....De ce aceasta Iluzie a mea nu ma lasa...Cand credeam ca l-am uitat...Iluzie dulce.... nu mi-e frica de ceea ce o sa fie, ci de ceea ce este... Pentru ca prezentul meu, e atat de linistit fara tine. Si linistea asta ma sperie ; si linistea asta ma sufoca; ma strange de gat... cand vad ca nu mai am pentru cine sa lupt... Iar eu trebuie mereu sa lupt...altfel, cum as stii ca traiesc, cand praful alb nu mi-e aliniat pe oglinda in care-mi privesc seceta din ochi... Dezgrop trecutul. Ma agat iar de iluzii dulci. Oare gresesc?
Unii se indoiesc,uni cred,altii mint,inseala iar apoi realizeaza ceea ce simt.E de ajuns ca un pas sa fie facut stramb si inima din tine o auzi urland.
Acum ceva ani am cunoscut o fata, nu am cuvinte sa o descriu, sa-i spun povestea.
Ba da, am!
Si o vedea frumoasa,desi ea nu il vedea,cu ochii verzi ce parca straluceau.Toti ii spuneau,il sfatuiau ce ea nu stie sa iubeasca,cazut intr-o idila,el timid,a rostit:"Poate ca ea nu este asa si voi sigur va inselati!".El o priveste, dar ea inchide ochii, ascunde o frumusete nemarginita...se pierde in dulapul ei din piept printre rochii si fobii incercand sa para special.Si se feresc ca niste copilasi mici si ranile te dor, cand ea gadila aerul cu un aratator si ce degete mici are si ce frumoasa este cand zice: "Vino aici!"Si el tremura tot doar este om si deseneaza cu privirea trupul gol al unui inger ce parca-i facut din diavol,caci frumusetea ei este sumbra.Chipul ei palid,spalat cu lacrimile multor iubiri pierdute ,nu face decat sa accentueze acei ochi verzi si buzele ei il cer si el devine astfel o un cer ce nu are furtuna.Si ea sopteste: "Saruta-ma te rog cu ultima minciuna. Imi place sa ma minti."Si stand in patul cu asternuturi albe adevaratele sentimente ies la suprafata,oh dar stai patul,numai e pat acum e rai!Si el o atinge si o saruta cu frica ca-i firava si e mica.Si dimineata vine si el se trezeste,soarele parca-i zambeste si dragoste din oglinda-i clipeste.
Caci azi, este cea mai frumoasa fata din lume si-l iubeste si o vede tanjind, dar nu o are, si este totusi fericit.Si ce frumos vorbeste ea, cand bea si-o ceasca de cafea si cand cerseste un sarut desi totusi e tarziu. Cand te opreste din drum cerandu-si scuze si te priveste lacrimand cu zambetul pe buze si ramai mort, soptindu-ti la ureche:"Inca mai vreau sa fiu a ta, inca mai pot, inca te vreau, inca te rog! Nu ma lasa asa...".Si ea fiind singura lui dragoste,acea fata cu ochii verzi care totusi e o pacoste!
Am visat cândva că te-am găsit în cele mai adânci și arzătoare dorințe ale mele. Erai acolo, legat în chinuri cu lanțuri grele, iar tu nu sufereai deloc. Mă așteptai să vin într-o zi să te salvez, dar îmi era teamă. Atunci când te-am găsit, nimic nu m-a mai oprit, nici teama, nici consecințele. Știam că urma să mă pierd pe mine pentru totdeauna și să devin o părticică din tine, toate astea pentru un sărut și o îmbrățișare. Ți-am dat drumul, te-am dezlegat la ochi și iată-te. Stai în fața mea și mă privești confuz. Te privesc adânc în ochi și încerc să-mi dau seama la ce te gândești. Dar tu ești gol, ești doar o marionetă proiectată să-mi urmeze ordinele. Iar tu te apropii cu pași mărunți, mă cuprinzi în brațe și te hrănești cu sufletul meu. Mă săruți atât de pasional încât uit cine sunt. Uit de toată lumea înconjurătoare și uit de toate trăirile mele. Acum te privesc, dar parcă privesc prin tine. Iar tu ți-ai recăpătat amintirile. Îți simt atingerile gingașe și observ cum mă legi strâns cu ale tale lanțuri. Mă mângâi pe cap, apoi mă săruți scurt. Printre lacrimi te văd cum te îndepărtezi de mine. De abia aștept ziua în care te vei întoarce așa cum m-am întors și eu la tine. Asta se va întâmpla după ce tu îți vei fi împrăștiat praful magic asupra zecilor de fete pe care le vei întâlni în cale. Dar un lucru e sigur, doar eu voi rămână închisă în sufletul tău și voi fi, pentru totdeauna, o parte din tine.
E ca atunci când vezi sunete și auzi culori, când înoți pe cer, alergi pe apă și zbori prin iarbă. E ca azi noapte când ai simțit că lumea ta se scufundă și va deveni o Atlantida nelocuibilă, iar tu devii atât de goală și de pustie încât auzi vântul șoptindu-ți cuvinte urâte, vorbe demoralizatoare și te împinge de pretutindeni. E ca atunci când totul devine opus ție și te întristezi în timp ce ochii tăi se îneacă în abisul sufletului. Mâinile îți tremură și tu răsufli greu, înghiți în sec și te rogi la icoane arse, la imagini ciopârțite și te agăți de singura ta speranță. Privirea îți îngheață și căldura de afară te pietrifică. Devii mut și vulnerabil, singurătatea de prinde de mâni și te leagă la ochi lăsându-te să pășești descurajată pe o panglică gri deasupra norilor. Un singur pas greșit și cazi în gol și simți o presiune puternică cum te împinge în jos, tot mai în jos, cât mai în jos, într-o cădere interminabilă. Nu tu aripi, nu tu parașută, nu tu zâmbete salvatoare. Singură și temătoare, cum reziști? Plângându-te? Compătimindu-te? Căindu-te? Pur și simplu cazi, asta e singura ta salvare.
Frigul îți dă deseori fiori, te cuprinde toată, te învăluie cu mătase ghimpată, strângându-se puternic pe tine. Inima ți se oprește, iar expresia chipului tău devine glacială, superficială. Machiajul nu te ajută, hainele de damă te strâng, cea de-a doua piele de taie în două și simți cum sângerezi abundent, cum orice apăsare, oricât de mică de doare, te chinuie cumplit. Iar îmbrățișarea lui e bolnăvicioasă, sărutările lui sunt usturătoare, dragostea care ți-o poartă e mortală. Singurătatea nu mai e o opțiune, ea devine o normă, un stil de viață nud, dezbrăcat de inhibiții, de falsuri grotești și de oameni cu mii de măști. Singurătatea devine o peșteră călduroasă, unde pereții umezi te înconjoară cu înstrăinare, cu emoții neomenești, cu atitudini simple și complexe.
Când opusul tău devine un monstru.
