Toata lumea vorbeste de Craciunul perfect,eu am sa va spun ca al meu nu a fost tocmai un Craciun de poveste.Certuri in famile,sperante spulberate si soapte duse de vant prea departe.Cum dracu sa plang si in ziua de Craciun?In ultima vreme plang cam mult...prea mult.Si ca tot venii vorba de povesti,nu v-ati pus niciodata intrebarea de ce acolo totul e perfect?Va spun eu in ele este aratata latura perfecta a omului,fara vicii si fara dureri sufletesti.Dragostea perfecta tot in povesti o gasesti!Si de aici pleaca ideea stupida din capetele multor fete "Astept baiatul perfect!",nu exista perfectiunea poate doar ceva ce pare a fi perfect iar mai apoi se transforma in cel mai aprig cosmar.
Fara vicii nu esti om,fiecare are cate ceva fie ca strange timbre sau ca trage pe nas,vorba lui Bitza.Lovita de durere ii tin piept exact cum stiu eu mai bine,ca eu nu halesc jumatati de masura ori am tot ori poti sa pleci!Realitatea nu e roz sau scoasa din povesti cu un scenariu superb in care toti sunt fericiti.Eu spun vorbe magice,dar contextul este cam tragic...Nu te astepta sa ma dau de gol ca simt ceva,caci mie mintea imi e calauza cand sufletul e chior!Nu plec urechia la vrajeala ieftina.Toti imi pun in roate bete si imi spun ca ce fac eu nu e bine..dar cine are timp sa ii asculte cand,eu orbita de orgoliu imi caut fericirea prin calimarele cu cerneala ce mi-au scris trecutul,prezentu si viitorul intr-o carte mare si mi-au prins toate visele.Alerg sa gasesc doar liniste,ca eu zic pass la fitele de oras!
Am mii de chimicale in mine si fac lumea asta, sa se invarta ca un diamant!Sunt exact ce nimeni nu si-a imaginat niciodata,dar si paranoica,obsesiva,invidioasa si cea mai egoista persoana ca de am sufletul de portelan daca il bruschezi se sparge.Si puff bucati din viata mea se imprastie pe podea.Fac tot ce imi propun si mi s-a luat sa aud de la tovarasi vechi ca m-am schimbat ca am ajuns o drogata!Dar sa ma lase frate,e pacatul meu ca sunt un pacat.Eu sunt scriitoare si cand ma las purtat de vant scriu numai gand dupa gand tot ce simt pun pe rand.Tu nu o sa vezi niciodata adevarul,atata timp cat minciunea iti este calauza!Mesajul meu e complicat sau codificat,ca un cameleon imi schimb starile si cu toate astea pana la ultima suflare nu stiu ce o sa ma fac.Ziceai ca sunt slaba,sunt am doar 52 de kg si sunt impacata cu tot ce am ales fac cu drag!Nu am nevoie de sfaturi,m-am descurcat pana acum sa fac imi fac un drum sa ma tina legata de tot ce imi e drag.
Ieri poate imi pasa de prea multe,dar azi ma pis pe toate!Am incredere in mine ca pana la urma o sa fac tot ce e bine.Vrei sa imi schimbi viata,e ca si cum ai incerca sa o inveti pe ma-ta cum sa te creasca!Complicata,ciudata,nebuna?Da si ma bucur de asta in fiecare minut.
Prafuri,iarba si alcool!Cacat iar am inceput sa o ard aiurea..De ce?Nici eu nu prea inteleg,complicat si greu.Urasc iarna,prea mult alb si prea mult frig.Imi e dor de vara,dor de verde...dor de tine.In ultima vreme am tot fost numita drogata de persoane care nu stiu ce se ascunde in spatele anumitor doze.Nu ii critic si chiar nu imi pasa ma pot numii cum simt ei cum le vine lor,dar nu le-as dorii sa fie in locul meu.Viata nu e chiar asa,mergi prin ea ca apoi sa constati ca esti ranit de oameni pentru care ti-ai da viata.Inainte eram tare trecem prin orice razboaie,dar acum nustiu ce o sa mai fac tu imi promisasei ca nu pleci...Zile trec si amintirile tot ne leaga,ca se ascund in spatele primului joint rulat impreuna,ca sunt pitite intr-o sticla de vin alb asa cum imi place mie,tot clipe petrecute cu tine se numesc!Crede.ma inca ma mai gandesc la tine si cand o fac imi tremura mana,coastele imi vibreaza si inima in mine danseaza.
Am dat-o aiurea,nu e bine totul e aiurea...cuiul pe birou arde degeaba,in casa miroase a trecut.Nu e bine nimic nu e asa cum ar trebui am ajuns sa beau non-stop,am ajuns de unde am plecat pardon de unde tu ai plecat.Viata mea are cel mai nasol moment din ea,azi te-am vazut pret de 30 de minute dar apoi nu am mai avut curajul sa te sun sa iti vorbesc.Imi era prea teama ca iti voi spune "Inca te iubesc!"...
Bine ai venit,Iarna!
Azi uita ca m-ai cunoscut,treci pe langa mine fara sa ridici privirea aia atat de inocenta...Pentru ca azi fac ce vreau,fara sa aud critici sau vorbe gen "Nu e bine sa faci aia!".Azi imi voi rupe mintile cu cateva cuie zdravene si cateva linii trase discret.Bag si putin martini,dupa o sticla nimic nu mi se mai pare greu!Uit de toate,de promisiuni rostite in noapte,de soapte spuse fara o tinta clara.Azi o sa tac pentru toti cei care isi bat capul,doar atat conteaza in mintea mea ploua tare cu picaturi de tequila.Azi doar fumul imi alina starea,nu am chef de toti ratatii iar fumul imi da destule palpitatii si noi tentatii.Rasaritul meu este apusul vostru,ca am un amalgam de ganduri ce sparg si muntii!
In sufletul meu este numai durere,sangele imi este otravit de chimicalele ce le-am bagat in mine.Am multe clipe grele dar trec peste ele!!Sunt geloasa,egoista si orgolioasa dar am si eu o singura lumina cu toate ca pentru unii este mai intunecata decat orice zi de vara.Eu mi-am gasit mandria intr-un drogat notoriu,dar nu imi pasa ce zice lumea el e singurul ce ma face sa fiu fericita.Am spus multe in postarea asta si poate ca nu are sens dar am scris ce am simtit.Va pup!
Ma pierd in lumina.Vad..vad alb! Orizontul imi este alb, la fel ca cerul si pamantul meu de acum: eu cea pierduta in lumina. Totul a disparut!..Stii de ce ma tem cel mai tare? Ma tem ca ai disparut si tu..odata cu restul… Acum lacrimi albe, imi stau pe fata..si pleaca rand pe rand in cautarea ta, aruncandu’se spre solul acoperit de abur…
Te caut cu disperare! Imi intind mainile incercand sa te ating…dar..dar tu, nu esti.. Te strig plangand, tip cu putere! vreau sa ma auzi! Vreau sa stii ca si ultimul gand ce’mi e ratacit in labirintul mintii, te cauta! Vrea sa fie zdrobit de cuvintele tale din nou…
Gaseste’ma te rog..vino si picteaza’mi lumea! Reda’i albului meu cer albastrul senin din ochii tai!Nu ma lasa aici…cu pustiul meu suflet ce iti cere ajutor…Nu ma lasa oarba in lumea asta fara lume,si pe pamantul asta fara pamant….Nu o sa rezist…
Deja se pierd notiuni din mine…voi deveni o umbra.
Prea mult alb in inima mea neagra.....
Bine ai venit,haide intra,curaj!Deschid toate obloanele si las amintirile sa respire.Ma las citita ca o carte,da tie,strainule.Nu am dictionar,sunt mult prea neinteleasa ai nevoie de o viata sa ma faci inteleasa.Complicata,dificila si uneori mult prea agitata din cauza gaurilor imense lasate de trecut in mine.Interiorul meu are inca miros diafan al unei povesti de dragoste,nu ma intreba cum se simte acel miros pentru ca,fiecare il defineste in diverse contexte pentru mine miroase a vara si a lavanda.Ma inec in aceste mirosuri,sorb adanc inca o gura din lacrimile amare ce inca se preling pe obraji,fix din inima.Hmm ei bine,inima este locul unde se nasc cele mai grele si frumoase,complicate si in aceleasi timp usoare si placute..Este vorba de roadele inimii,sentimentele!Ce apar inca de cand te nasti,dar atunci le porti doar pentru fiinta ce te-a adus in aceasta lume grea,dar cu toate astea atat de frumoasa si colorata.
Hai sa dansam cu fotografiile,sa ne reamintim de Trecutul ce ne-am dorit atat de mult sa il uitam din cauza a diferite circumstante!Dar nu este chiar asa,Trecutul,nu merita uitat caci fara el nu ai mai fi Tu aceasi persoana care esti astazi. Ne punem zilnic mii de intrebari, referitoare la ceea ce inseamna viata si existente noastra, dar cate raspunsuri reale, adevarate primim la toate aceste intrebari?Unde incep si unde ma termin EU? Aici sau in alta existenta ? Vom fi oare capabili vreodata sa aflam raspunsul?
De ce o pasare este atat de libera in infinitul cerului,iar sufletele noastre sunt tinute in lanturi si osandite la durere?Toate aceastea sunt niste intrebari,fara raspunsuri...Dar cu toate astea durerea din interiorul meu se poate vindeca doar cu ajutorul unei inimi calde ce poate sa ma invete sa iubesc,dinou!
Inca o zi din decembrie in care lacrimile imi ineaca obrajii reci si rosii!Moralul imi e la pamant scufundat pana la genunchi,in namoalele nedreptatii.Dar inca privesc telefonul ala si astept sa sune,poate ca e prea tarziu.Am pierdut aproape tot dar mai am amintirile . Si sa vreau nu le-as putea pierde, sunt legate de mine ca un creion de guma.Traiesc in trecut,inca savurez vara si tanjesc la luna August,care chiar credeam ca imi va schimba viata.Dar nu a fost asa,acea luna a fost un moment de euforie ce apoi s-a transformat in durerea acuta.O durere ce nu o pot definii in cuvinte,parca mi s-au rupt 3 coaste odata...iar inima ei bine,ea este praf si nu o dau in ironii va spun sincer, daca as putea as trage toata acea durere pe nas.Poate va disparea asa,sau se va mai atenua.
Oamenii,ei bine sunt mai rai ca animalele,iau tot ce e mai bun de la tine si apoi dispar intr-un infinit de zile!Bucurandu-se de durerea ta,am fost imbatata de amor si nu imi e usor!Dar nu o sa cedez,sunt puternica,trebuie sa fiu!De ce?Pentru ca multi au nevoie de mine si o sa fiu aici,alaturi de ei chiar de ma inec in regrete.Ajuta-ma sa ma regasesc,invata-ma dinou sa iubesc!
Azi nu stiu cum ma simt,atatea senzatii amestecate cu sentimente grele.Si am tot ce e mai greu in spate,dasta suna asa aparte si sper sa nu ma pierd cautand sperante.Trebuie sa merg cu capul sus,chiar daca toti trag de mine sa ma doboare!Exista un drum pentru fiecare,eu mi-am ales propria cale acum o sa o tin drept chiar daca ma mai impiedic promit solemn sa ma ridic,chiar daca mereu ma agat de viata ca de-o ultima sansa.Asculta tot ce spun,tine aproape oamenii aparte si ai grija de cei dragi punand raul mereu inainte,ca totul sa fie bine!Mereu mi-au zis cei prin viata trecuti "Ai grija pe cine tii langa tine,ca s-ar putea sa te lovesti!".Azi mi-am dat seama cine sunt in realitate,dar nu pot sa explic,ca nu e vorba de cuvinte ci de fapte.
Sunt atatia ani si ma uit cum timpul curge si viata se duce.Sunt blestemata sa fiu aici fara prea multi amici!Inima ma intreaba ce-am patit,dar sunt obligata sa o mint si mai aprind o tigara intr-un mod de viata haotic,afumat in diferite arome si sigur casa nu e acolo unde stai ci unde simti.Ofer maxim respect celor ce ma inteleg fara sa ma critice ...ca de putini simt ce zic!S-au spus multe despre mine, ca de eu traiesc din plin cum o fac putini,poate tu nu vrei sa vezi cum e viata cu adevarat si daia traiesti in minciuni ce par mai usoare,dar tovarase viata nu se rezuma doar la vise si sperante ci la realitate,trairi si fapte.Dar timpul trecea peste orice gand si las balanta sa se incline in partea favorabila a vietii mele,de la jocuri pe strazi la un cui finut rulat,pe o banca la umbra intr-o vara calda.Asa e viata mea si mie imi place asa,nu iti convine te invit sa iesi din ea,ca nu oblig pe nimeni sa ia parte la acest calvar!
Si ma pierd , atrasa de o lume pustie , a iluziilor ce se desfasoara cu o rapiditate ametitoare .Si imi vad viata trecand neapasatoare prin fata mea, iar eu stau , undeva departe si o privesc uitandu-ma printr-un geam prafuit .Si vad toate sperantele si toate visele plutind in aer, si le vad luate si duse de vant deaprte cat mai departe . Le vad din ce in ce mai putin pana cand dispar sau ploaia le distruge . Si lacrimi , picaturi de roua se scurg incet , lin si dureros pe obrazul crispat ,desprinzandu-se cu rapiditate din sufletul inchis si tainic.
Si ma cutremuri , sufletul se zbuciuma , se pierde in mii de bucati care se ratacesc prin picaturile de roua si se amesteca cu sperantele luate de vant . Unele se mai intorc aducand cate o bucata de suflet cu ele .Si mii fauresc din nou idei si sperante .Dorindu-mi ca de data asta sa fie altfel , sperand ca vantul nu va mai veni , ca nu imi va mai fura visele si ca sufletul-mi va fi integ si se va spala-n fericire , va alunga tot ce-a fost urat si ranile se vor vindeca .Insa nu e asa , vantul hain vine si ma jefuieste , ma lasa iar pustie , rece si plina de rani.
Mereu fac lucruri ce ma bucura o secunda,o ora sau o zi...Rareori reusesc sa fac ceva sa imi foloseasca pe termen lung.Nustiu de ce ai vrut sa te intorci in viata mea,cum nu inteleg nici de ce te.am primit!De cand mi-ai trimis melodia aia,frumoasa,superba si cu toate astea greu de ascultat caci eu mai degraba o ascult cu inima nu cu urechile este intr-una pe reapet!Si nu regret asta nu am de ce,dar imi pare rau ca sunt pe locul doi in viata ta si candva eram mai presus de orice..
Mi-am inchis sufletul intr-un dulap plin cu amintiri si il scot de acolo,doar sa retraiesc acele clipe,soapte tarzii in noapte.Imi lipsesti,dar nu as putea sa iti recunosc!Inima as vrea sa o arunc in iad sa nu mai tanjeasca atat dupa tine,ca deja a devenit obisnuinta ca in fiecare dimineata sa arunc cate-o privire din autobuz la etajul 4.Si as vrea un trup nou,o minte mai complexa si totusi sunt fericita de tot ce am.Uneori, in diminetile cu ploaie din toamna, imi miros mainile a cafea uitata. Inima-mi dezacordata a spart tacerea în 36 de cioburi si-apoi s-a scrijelit cu fiecare pe-o artera doar ca sa cicatrizeze ziua în care m-ai lasat în urma, cu Sufletul îngenuncheat, tipand fals, ca un pescarus in cadere.Mi-ai otravit trecutul cu cele mai dulci amintiri ce acum au devenit amare!Dar langa tine uitam de toate si de ma blocam tu imi dedeai elan si nu trebuia sa spun ce imi doresc pentru ca tu,simteai.Nu ne intelegeam niciodata mereu era loc de-o cearta,eu voiam plimbari tu un cui si o bancuta si ziua era perfecta.Si totusi avem atatea lucruri in comun!Ma intelegeai numai din priviri.
Nu-mi mai sterg visele imperfecte; le las sa creasca inspre norii negri, ca mai apoi sa se reverse in raze de soare.Apunea Soarele si o data cu el, Copilaria. S-au scuturat florile zarzarilor si, o data cu ele au cazut, caramida cu caramida, toate camarutele prin care sufletul obisnuia sa se ascunda. Apoi mana mi-a sters lacrimi si oameni, deopotriva. Acum sunt atat de singura ca-mi pot auzi ecoul batailor inimii. Ingreunat oarecum, caci se pare ca toata fericirea mi-e inchisa intr-o cutie al carei sigiliu e un nod de brad.Imi imaginez c-am sa vin pe la tine, cateodata, si-o sa dansam. C-o sa ne prefacem ca nu ne-auzim inimile si-o sa stam asa, imbratisati si surzi. Iar cand o sa ne trezim, o sa fie tarziu. Si-atunci o sa ne grabim sa recastigam secundele pierdute, orele, saptamanile si anii stinsi. Un sarut, doua, opt... pana o sa ametim si-o sa cadem in noi. Cand o sa ne dezmeticim, o sa raman si mai singura, cu vise prea mari pentru strazile astea neincapatoare si cu un suflet prea mic pentru batranile maini ale trecatorilor.
Ai sa pleci si-ai sa ma tii minte,ca pe un copilas ce ii e teama sa iubeasca!
"Te-as iubi si cu o mie de defecte, dar sa stii ca as suferi pentru fiecare.
Tu ma poti ucide. "
Cred ca asta imi place cel mai mult la nenorocita asta de viata. Faptul ca jocul imi apartine. Faptul ca se intampla atat de multe si refuz sa le las sa treaca pe langa mine.Iubesc asta.Zambesc mult in ultima vreme(contradictorie treaba asta). Radiez. Am incredere. Am planuri.Dar cu toate astea...
Momente.
Momente decisive, cand trebuie sa gandesti rapid si logic , indiferent ca esti beata sau drogata.
Gesturi.
Gesturi care ar putea trada de la distanta multe temeri, multe slabiciuni... de care trebuie sa ai mereu grija,sa nu iasa la iveala.Ei bine azi,am fost cu El...da acelasi ce nu imi dadea pace in serile de toamna,inaltimea lui pentru mine este un atuu si poate si lucrul ce ma atrage la el atat de mult.Ma sunase intr-un moment total nepotrivit.Eram cu ai mei si cand zic asta,sigur nu eram treaza..Putin ametita si euforica de la prafurile alea,am raspuns la telefon tresarind ca de fiecare data cand iti aud vocea.Ne-am intalnit acolo unde obisnuiai sa ma astepti mereu,aceasi banca...acelasi traseu!Putina morala,pentru faptele mele..iar apoi cateva saruturi.Stii bine ca mereu tajesc dupa acele buze,de un an de zile nu ma mai satur de ele.Dar azi a fost ceva diferit ai atins cea mai sensibila coarda a inimii mele.Ai deschis subiectul despre A.,am simtit ca mi se rupe inima cand ai inceput sa spui ca il admir mult,dar pentru binele meu sa numai umblu cu el.Chiar daca tu stii bine ca atunci cand el este de fata nu am voie sa fac nimic ilegal!!Dar cu toate astea ai gasit ceva de comentat ceva ce speram sa fi uitat...Atunci am izbucnit spunand "Daca te mai iei de el uiti ca m-ai cunoscut! El e tot ce mi-a mai ramas, intact si neatins." si singura parte din mine ce lupta pentru a-mi fi mai bine...
Normal, eu sunt cea intotdeauna tare. Tare si rece. Puternica si decisa. Singura , sigura si plina de precautie, cand vine vorba de sentimente.Dar cand aduci vorba de el,ei bine el este unicul meu sentiment!Singura stare de bine in absenta drogurilor.Inainte, imi plangeam mai des de mila. Inainte ma inecam in alcool si-n droguri. Acum o dau pe iarba. Dimineata, seara, cum imi vine.
Cand plangi e rau. Dar cand nu poti nici macar atat sa mai faci... e groaznic.
O seara linistita, dragilor!
