Ok da-mi doua palme baby,parca as visa!!!!Cum se poate ca o singura persoana sa iti transforme starile, sa te faca sa te simti atat de bine incat sa zambesti asa aiurea fara un motiv!?Si va spun sincer acele zambete de ieri erau atat de dulci si placute pentru ca erau din cauza lui,baiatul cel mai special pemmtru mine dar cu toate astea un bou:)).Si cum mereu exista cineva care sa iti aduca zambetul pe buze,acel cineva pentru mine este R.,cu aceasta initiala am spus totul!!Si stiu ca el imi face mai mult rau decat bine,ca are atatea si eu nu sunt decat fata de la liceu,dar cu toate astea il iubesc.Dar gesturile lui ma fac sa fiu atat de confuza,o fi ceva sau e doar o chestie trecatoare!?Si stiu ca ne certam asa de des si ca toata lumea imi zice ca nu esti pentru mine dar tu esti prostul meu si vei fi intodeauna:)).Deci numai cand ma gandesc la ziua de ieri cat am ras si de cate ori ne-am cotrazis prosteste ma umfla rau rasul.
Si eu pretuiesc fiecare clipa ce o traiesc,mai ales alaturi de tine ca tu azi vi si maine pleci...Si mai vine si vara,atunci nu te v-oi mai vedea deloc!Si stii ce imi place cel mai mult la tine?Ma faci sa zambesc si atunci cand simt ca numai sunt in stare nici macar sa vorbesc,imi aduci fericirea in cele mai proaste momente.Si cu toate astea stii cat de mult mi-as dori ca tu sa imi furi ceva,de exemplu un sarut?Iti promit ca nu m-as supara si nici nu te-as certa,ba chiar as mai vrea:">.Dar am si eu o intrebare de ce oare nu te pot uita in cateva zile asa cum uit lectia la chimie!?
Deschide ochii, priveste in jurul tau, cum te simti? esti implinit, fericit sau regreti ceva din trecutul tau? Priveste cum trece timpul pe langa tine, iar tu nu faci nimic pentru al incetini. De ce il lasi sa te pacaleasca? de ce te ascunzi de el, de ce fugi, de ce nu stai sa luptii pentru visele tale, de ce? Ai pierdut o persoana importanta acum cateva luni,de ce accepti sa o pierzi si pe aceasta lasand-o in bratele reci ale unei prefacute.Ai de gand sa stai sa plangi...adica stai putin ca in ultimul timp asta ai facut!!!
Stop! Aici nu esti tu, eu spun lucrurile astea..dar intrebarea este: oare chiar cred in ele? de unde vin? si daca vin din interiorul meu atunci de ce nu incerc sa schimb ceva? DE CE? Am spus de atat de multe ori ca sunt puterinica, dar cedez, uneori sunt prea multe, simt cum ma ingroapa de vie si apoi veniti voi si aruncati cu pamant pe mine, iar eu zbier. Zbier. Dar nu aude nimeni, nu ma auziti niciunul sau nu vreti sa ma auziti, continui sa ma zbat, ma opresc pentru a va mai privii macar o data...si va vad zambind. Toti. Totii zambiti, apoi radeti...de mine. Continui sa ma zbat, dar puteriile ma parasesc, sunt inghitita...ingropata de vie!
Deschid ochii si vad reflectia mea in oglinda. Inca panicata ma privesc atent, apoi rasuflu usurata.Uite ce fac sentimentele dintr-un caracter tare...Ma privesc, ma uit in ochii mei, ma sperie, proprii mei ochii imi provoaca frica. In ei vad furia. Furia care ma domina, ma distruge, ma omoara pas cu pas. Vad teama, teama singuratati. Dar...dar undeva ascunsa vad cum sta ura care asteapta sa iasa la suprafata, asteapta sa ajunga la sufletul meu..pentru al controla. Dar uitamdu-ma mai atent vad o flacara. O flacara care arde. Flacara aceea vine din sufletul meu. Lupta. Imi spune sa lupt, sa nu ma las prada urii, sa las iubirea sa intre cu pasi mici in sufletul meu, sa invat sa gasesc aceea iubire...care poate ca nu vine de la un om si de la un fluture abea renascut.
Uite ca am ajuns iar sa inhalez in plamani vise si se pare ca e destul de tragic,ca am uitat de mine si am ajuns sa ratacesc prin vagauni din mintea mea pe care le uitasem demult.Regasesc amintiri atat de triste dar totusi atat de dulci atunci iubeam si eram iubita...acum iubesc nu sunt iubita,dar am diverse beneficii din diferite parti.Oh,asta e partea proasta si partea buna e doar in filme si cum viata mea nu e un film ma astept la ce-i mai rau din ea.Am cautat,am gasit...m-am indragostit,am spus...am suferit,m-am plimbat si am uitat,practic tehnic nu prea!Si poate ca sunt o vagaboanta,cum mi s-a spus de curand,poate o depravata dar cu toate astea am si eu o inima care inca asteapta iubire,mangaiere si intelegere.La inceput un copil atat de cuminte,o sfanta.Dar acum,acum ce sunt!?Inca sunt intr-o transformare continua si inca sper la baiatul meu care sa nu ma dezamageasca.
Si fumul mi-a patruns adanc in gand,acolo am descoperit cat de puternica si curajoasa sunt...Adica serios nu ca ma laud sau ceva de genu dar nu strica sa mai zic si eu doua,trei vorbe bune despre mine.Uite prin cate am trecut,trec si poate o sa mai trec,dar cu toate astea inca zambesc.Iubesc, urasc, zambesc si plang la fel cum o faceti si voi.Doar ca eu... ei bine am un orgoliu poate de 10 ori mai mare decat al multora si datorita lui de fiecare data cand coatele mi s-a julit de asfaltul tare,al dezamagirii m-am ridicat si am incercat sa uit tot ce s-a intamplat.Si tot prin labirintul mintii mele bolnave am gasit numeroase ganduri,unele atat de sumbre iar altele pline de culoare...Am ajuns la concluzia ca momentele de fericire sunt precum clatitele. Daca nu te bucuri de ele cat timp sunt calde, atunci isi vor pierde aroma proaspata.
Uneori tristetea iti deschide ochii, te ajuta sa vezi latura ascunsa a unui om pe care poate ca il credeai perfect sau macar aproape de tine. Dar acesti oameni nu exista, toti vor doar un lucru: sa-ti distruga latura umana, sa te vada jos, la pamant, sa te calce in picioare, apoi sa iasa in evidenta prin rautatea lor. Tristetea nu omoara speranta, ci o face mai puternica, o intareste. Iar acest lucru ne face si pe noi mai puternici. Tristetea nu a omorat pe nimeni, dar noi ne ferim de ea. Pentru ca da, e dureros sa suferi, dar tristetea nu este mereu ceva rau...uneori tristetea ne ajuta sa vedem ceea ce fericirea niciodata nu va reusi. Si nu uitati dupa fiecare lacrima varsata, va urma un zambet. Asa cum dupa ploaie rasare soarele.
Mi-am devenit cel mai bun psiholog,incercand sa imi tratez ranile sufletului cu ajutorul timpului pe post de calmant.Au trecut 6 luni si poate vor mai trece inca 9 si sa te uit tot nu am sa pot,m-ai imbolnavit si din asta am dedus ca am inebunit mental.Cu o lingurita zilnica din doza mea de amintiri reusesc sa afisez un zambet in fiecare zi,dar azi am vazut-o dinou aceasi vrajitoare,aceasi chestie roz ce continua sa imi inece prezentul in lacrimile amare din trecutul meu cand mi-a furat ce aveam mai de pret,pe TINE,care nici acum nu esti un nimeni.
Mi-am indesat adanc glasul cel frumos in buzunar si mi-am sters zambetul de pe fata,am pus punct la tot si vocea aia pitigaiata imi racaie creierul facandu-mi inima sa planga.Daca 5% din ea se schimba ma scapa de cosmar!Ajunsa acasa ma uit la pozele din vara,ce fericiti era...poate chiar ne iubeam,esti unica persoana ce a reusit sa imi puna pe suflet copci.Dar stiu ca tot ce e bun in mine se lega de tine,dar acum constat ca am inceput sa ma schimb,ciudat!Ca pentru mine nu e nici o urma de indoiala,inca tin la tine si inca nu am reusit sa trec peste toate intamplarile ce m-au facut sa sufar,cum nu am putut sa o uit nici pe stoarfa ce mi-a facut relatia un calvar!
As vrea sa nu ma uiti...Este singurul lucru pe care ti-l cer..Pe care ti-l mai pot cere.
Inchid ochii, si incerc sa-mi imaginez ca esti langa mine chiar acum...Dar este un vis prea scump...
Tu pentru mine esti un vis,iar visele se destrama..Si tu ca orice vis,te vei destrama si vei disparea usor..Inainte spuneam ca nu pot traii fara tine,dar incet,incet am invatat..Este o nebunie curata sa vreau si sa nu pot sa te vad..Cred ca daca te-as vedea acum,as murii de fericire...
Nici sa visez numai indraznesc.Pentru ca atunci cand visez,ma doare.Lacrimile imi mangaie obrazul neincetat,si nici macar ele nu imi pot alina durerea pe care o simt..
De cate ori am incercat sa fac un pas spre fericire...am cazut..
Am cazut in abis incercand sa te caut,sa te regasesc...dar tu ai vrut sa fii de negasit.
Plang acum.Mi s-au impaienjenit ochii de lacrimi,dar voi continua sa scriu.Sau ...mai bine inchei aici...
Nu stiu daca are legatura cu anotimpul ce vine,sau ca eu nu te.am uitat niciodata si inca am si acum poza cu noi doi pe ecranul telefonului.Si faputul ca as vrea sa te sun in fiecare noapte sa iti spun stii nu pot sa dorm...si sa radem toata noapte din diverse motive banale,as face orice sa fiu acum iar in bratele tale.Ai plecat fara logica dar eu tot nu am uitat ca m-ai facut sa vreau sa te uit cu adevarat cu toate ca nu am reusit nici acum, sa te uit si stau mereu unde tu ai fost si imi amintesc cum radeam si in brate te strangeam.O ultima speranta,o singura atingere si un sarut pe buze as mai vrea si dupa cred ca te voi uita,cel putin sper.
Frate totul pare atat de greu cand e vorba de acelasi eu,tot incerc sa ma mint ca nimeni nu intelege prin ce trec eu mereu!Si nu stiu care e destinul meu si pun punct si incerc sa iau totul de la inceput.Dar nu e nimic ca eu sunt optimista si zambesc la toata lumea sa nu vada ca sunt trista si ca plang dupa tine.Si am ajuns in faza cand cu "lasa c-o sa fie bine" numai merge,cand jumatatea mea numai exista de vreo trei luni si ceva si acum sufar de una singura.Si acum caut nod in papura la orice intamplare sau greseala sincer,nu stiu ce-ar putea sa fie.Dar mai iau o gura din potiunea magica si sper ca ea sa ma ajute sa te uit!Dar cand ies din vis si dimineata ai ochii sparti,mi-as dori in loc de sticla sa incerc sa combat si atunci confuza ma uit la telefon as dorii sa te sun mai mult ca niciodata si atunci sunt mai confuza ca niciodata si te privesc atent in poza inca zambesti....si acolo eu eram chiar fericita.
Cand o sa te uit!?Vreau un pic de ajutor de la cei care citesc niste sfaturi sunt bine venite.
Umerii mei fini, nu mai suporta atatea greseli, atatea pareri de rau, atatea sentimente contradictorii, atatea lacrimi ce se preling usor, din ochi ce nu vor intelege ca lumii nu ii pasa.
M-am saturat sa fiu psihologul si mentorul celor din jur. M-am saturat sa mi se incarce existenta cu intrebari a caror raspunsuri eu le-am aflat plangand, dupa nopti de nesomn , langa o sticla de alcool si un pachet de Kent. M-am saturat atat de mult sa fiu cea care cearta, cea care mangaie, cea care alina dureri care m-au atins, candva, si pe mine...Vreau sa ma fiu lasata in pace,am ajuns la un punct cand am realizat cate chipuri au plecat din viata mea dupa ce le-am facut atata bine.Si habar nu aveti cat de trist e, sa vorbesti despre dragoste, cand nu crezi in ea. Sa vorbesti despre sentimente, cand le-ai avortat de mult fara sa realizezi inca speri sa gasesti acea persoana sa te iubeasca!
E ciudat, cum viata te pune in postura mesianica, cum te face sa-ti calci peste ideile tale ( dragostea nu exista; exista doar sex. Barbatii sunt toti la fel; ei nu iubesc; ei inseala; ei sunt cei mai mari escroci sentimentali, etc) doar pentru a intarii ideile unei pustoaice de 16 de ani , ce trimite la 2 noaptea mesaje catre fostul care inca spera sa o primesca inapoi in bratele sale.Am vrut sa zbor tinand vise in colier la gat,dar s-a rupt si visele s-au spulberat.
Sunt nebuna,nebuna dupa un ireal creeat in capul meu.Te rog sa ma ierti,am ingropat intre noi atatea umbre ca doua zile de vara,in spatele unui caiet improscat cu cerneala.S-a stins lumina dintre noi demult dar eu tot incerc sa o reaprind,insistand in zadar sa te scot din amintiri spunandu-ti "Hai sa umplem golurile lasate intre noi!" si tu atunci te-ai intors cu spatele...am renuntat si eu.Ti-am scris ceva,"Eu inca te iubesc"...Ai vazut ceva!?Ah...Uita,nu era nimic!Trebuie sa ma schimb,iar tu...te-ai schimbat destul.Eu d'abia te vad si asa,scuza-ma caut doar sa iti vad figura.
Poza s-a patat...zaresc un chip,patat...
Vreau sa te uit!
Dupa o repriza de plans as vrea ca prezentul sa devina trecut numai pot sa rabd,sa indur tot ce mi se intampla...O-i avea eu invelisul tare,dar inima e moale caci orice om plange cand simte ca numai poate si pana si ultima speranta se scufunda in abis ca titanicul.M-am obisnuit ca realitatea este dura,dar si eu plang din cauza ei ca nu am viata pe care mi-am dorit-o.As pleca departe,nu e primul gand care imi cere sa faca asta dar prietenii mi-au zis ca totul va fi bine si ca tin la mine.Cu ideea asta nu stiu cat o sa ma mai impac,mintea imi joaca feste ce chestie urasc ca va iubesc e singurul motiv pentru care mai traiesc!Stau intinsa in pat,inchid ochii si vad cat de frumos era totul candva,acum realizez ca s-a distrus usor ca un castel de nisip.
Azi am realizat cat de mult le pasa unora de lacrimile pe care le vars,sunt o persoana iubita si ma bucur de asta din plin.Atunci cand plang are cine sa imi sterga lacrima si sa ma stranga in brate.Totul devine un cosmar spulberat de zambetul tau,poate ar trebui sa te iubesc pe tine,sa ii uit pe restu care sunt doar niste vise,iluzii ce dispar la fiecare sfarsit de luna.Tu esti mereu langa mine,in bratele tale ma simt atat de bine!Dumnezu are grija de toate si cu toate problemele pe care le am promit sa mai zambesc,pentru voi toti cei care ma iubiti.Alaturi de voi am gasit fericirea,singurul loc unde ma pot simtii acasa indiferent de ora,data sau luna voi avea loc in bratele voastre.
Ok uite cum sta treaba,gelozia ma arde mai tare ca razele soarelui.Stii care e problema ce are aia si eu nu,adica frate ai iertat-o de 1111 ori mai ceva ca Prigoana si Bahmu.Hai serios,esti prea previzibil...Spui ca o iubesti si o arzi cu altele.Esti patetic!Nu ma deranjeaza faptul ca esti cu cineva,ma deranjeaza ca e ea cand puteai sa fi cu altcineva.De data asta cat va dura oare,adica stai putin a venit vara..acum inteleg,gen tu esti soarele ei dar pacat ca nu esti asa fidel cum crede ea.Scuza-ma ca si de data asta subiectul postarii mele esti tu!Dar eu te iubesc...doar cand sunt beata,dar macar o fac si atunci.Ne certam ca Tom&Jerry,fiecare clipa devenea atat de frumoasa cand erai langa mine.A fost frumos cat a fost!Dar oricum ma macina orgoliul meu infect,raman pe veci amintirile ce ne leaga.Dar promit solemn ca o sa le ingrop sub parchet si peste ani cand il voi schimba sa imi aduc aminte de iubirea ta.Trebuia sa stiu ca unele lucruri nu se schimba,cum nici tu nu ai putut sa o faci.Adica stai de ce te critic pe tine cand eu vorbesc doar din orgoliu,ca urata aia are parte de ce era al meu de drept.E ceva aiurea cu mine,cu tine cu noi doi!Defapt daca noua chiar nu ne mai pasa,de ce cand trecem pe strada nici nu ne mai privim in ochi!?
Totul s-a intamplat prea repede schimband sensul intamplarilor,dar cu toate astea o sa am parte de un nou inceput si am sa uit ca pe noi ne-a legat ceva vreodata,defapt daca voi reusii sa fac asta o sa fiu mandra de mine!
Azi am nevoie de tine mai mult ca niciodata in ultimi doi ani de cand m-ai lasat cu buza umflata,plecand.Trebuie sa te vad,sa te am si sa ma sprijin pe tine afisand un zambet defect al unui copil tembel dornic sa ii fie buzele sarutate de printul,defapt vagabontul ce a daramat tot universul roz al micii printese.Reusind sa ii aranjeze planetele in ordine total opusa!Imi aduc aminte de cate ori te-am primit inapoi,dupa ce m-ai parasit din diverse motive "importante",cine ar mai face asta pentru tine!?Jur ca te iubeam si atunci cand ma certai glasul tau suna asa frumos,calm cu toate ca tipai...Dar si cand imi vorbeai calm lumea toata se oprea in jurul meu si nimic numai conta,as vrea sa mai simt macar odata acel fior cand intalnesc pe cineva pe strada.Nu cer neaparat sa te intorci si sa ma iubesti,dar as vrea sa ma simt eu iubita si impreuna cu acel el sa facem totul!
Eram doar un copil,dar cu toate astea indragostita nebuneste de tine ascultam ritmul inimi tale ce ma facea sa rosesc!Eram indragostita nebuneste de tine,tocmai daia mai sunt si acum zile cand eu nu pot iesii din depresie.Nu am putut sa spun adio trecutului si inca mai revin din cand in cand acolo...cand totul merge prost in prezent e singurul refugiu.Dar cu toate astea amintirile sunt cristale false,daca le ating se spar...nu as putea suporta o pierdere asa de mare.Adica saca trecutul dispare,voi fi un nimic in prezent.Dar cu toate astea dragostea noastra era o mixtura de dragoste si ura inteleapta si visele au zburat in noaptea cea pustie si intr-o clipa au murit.Fara tine mi-a fost greu dar am acceptat ca tu ai plecat si mi-ai facut viata un chin.Numai Dumnezeu stie cat mi-a fost de greu!Si acum astept mereu sa ma strangi la piept si sa ma saruti pe frunte parinteste,sa lasam grijile pe frunzele trifoiului iesit la inceputul primaverii.As vrea sa te uit,dar inca nu pot...
