Hai sa incepem sa facem o analiza a vietii.Ma privesc in oglinda si prin ochii astia verzi zaresc cam cate persoane am iubit,am uitat sau am parasit.Toti trecem prin ce trec eu acum,ma mint singura spunand ca imi e bine sa fiu asa,dar am ajuns sa numai imi pese ca am tinut prea mult la cineva si ma dezamagit.Cand spun asa ura si orgoliul jongleaza cu mintea mea,e greu sa te dezamageasca exact pesoana la care nu te astepti niciodata sa te faca sa suferi.A venit vremea cand tot universul meu se duce si nu am ce face,strig cu disperare dar nimeni nu ma aude si nici macar nu ma asculta.Am ramas singura acum si ma sting usor cand soarele apune...doar luna mai e cu mine.
Am ajuns sa ma cert cu mine insami,as vrea sa uit de tot dar nu imi da pace inima..in ficare seara te vreau dinou langa mine.Te-ai jucat cu mintea mea,m-ai amagit si m-ai facut sa te iubesc.Cat de aiurea!Ma intreb cum o-i rezista cand el va fi cu altcineva?Dar asta e drumul vietii ne desparte tu aici si eu departe...As fuma un cui ,dar asta nu ma ajuta sa ma impac cu al tau dor.Crede-ma imi este greu parca nu as fi eu.Cred ca esti deja cu altcineva si incertitudinea ma omoara pentru ca te iubesc, insa orgoliu niciodata nu o sa ma lasae sa iti arat cat sufar si poate ca e mai bine asa,fara a-mi vedea si partea asta slaba a mea!
