Din iubire, te nasti

si traiesti in ispita,

si pasesti insotita,

cu voie, sau fara,

de ura...

Te impiedici de stropi de speranta

si dai viata unei iluzii...

care-ti va mistui sufletul,

iti va ineca urletul,

si-ti va transforma traiul

in visare...

Vei imagina ca traiesti perfectiunea,

te vei confruna cu ratiunea,

vei imbratisa cu greu finalul,

vei zambi in fata mortii...

si vei ajunge sa o iubesti

mai mult decat pe tine insati,

pentru ca ea iti va da viata...

Iar sufletul de gheata, se va topi,

va fi liber,

vei putea iubi...