Liniste

Toata lumea vorbeste de Craciunul perfect,eu am sa va spun ca al meu nu a fost tocmai un Craciun de poveste.Certuri in famile,sperante spulberate si soapte duse de vant prea departe.Cum dracu sa plang si in ziua de  Craciun?In ultima vreme plang cam mult...prea mult.Si ca tot venii vorba de povesti,nu v-ati pus niciodata intrebarea de ce acolo totul e perfect?Va spun eu in ele este aratata latura perfecta a omului,fara vicii si fara dureri sufletesti.Dragostea perfecta tot in povesti o gasesti!Si de aici pleaca ideea stupida din capetele multor fete "Astept baiatul perfect!",nu exista perfectiunea poate doar ceva ce pare a fi perfect iar mai apoi se transforma in cel mai aprig cosmar.

Fara vicii nu esti om,fiecare are cate ceva fie ca strange timbre sau ca trage pe nas,vorba lui Bitza.Lovita de durere ii tin piept exact cum stiu eu mai bine,ca eu nu halesc jumatati de masura ori am tot ori poti sa pleci!Realitatea nu e roz sau scoasa din povesti cu un scenariu superb in care toti sunt fericiti.Eu spun vorbe magice,dar contextul este cam tragic...Nu te astepta sa ma dau de gol ca simt ceva,caci mie mintea imi e calauza cand sufletul e chior!Nu plec urechia la vrajeala ieftina.Toti imi pun in roate bete si imi spun ca ce fac eu nu e bine..dar cine are timp sa ii asculte cand,eu orbita de orgoliu imi caut fericirea prin calimarele cu cerneala ce mi-au scris trecutul,prezentu si viitorul intr-o carte mare si mi-au prins toate visele.Alerg sa gasesc doar liniste,ca eu zic pass la fitele de oras!