Alb

Ma pierd in lumina.Vad..vad alb! Orizontul imi este alb, la fel ca cerul si pamantul meu de acum: eu cea pierduta in lumina. Totul a disparut!..Stii de ce ma tem cel mai tare? Ma tem ca ai disparut si tu..odata cu restul… Acum lacrimi albe, imi stau pe fata..si pleaca rand pe rand in cautarea ta, aruncandu’se spre solul acoperit de abur…

Te caut cu disperare! Imi intind mainile incercand sa te ating…dar..dar tu, nu esti.. Te strig plangand, tip cu putere! vreau sa ma auzi! Vreau sa stii ca si ultimul gand ce’mi e ratacit in labirintul mintii, te cauta! Vrea sa fie zdrobit de cuvintele tale din nou…

Gaseste’ma te rog..vino si picteaza’mi lumea! Reda’i albului meu cer albastrul senin din ochii tai!Nu ma lasa aici…cu pustiul meu suflet ce iti cere ajutor…Nu ma lasa oarba in lumea asta fara lume,si pe pamantul asta fara pamant….Nu o sa rezist…

Deja se pierd notiuni din mine…voi deveni o umbra.

Prea mult alb in inima mea neagra.....