Lupt.

Inca o zi din decembrie in care lacrimile imi ineaca obrajii reci si rosii!Moralul imi e la pamant scufundat pana la genunchi,in namoalele nedreptatii.Dar inca privesc telefonul ala si astept sa sune,poate ca e prea tarziu.Am pierdut aproape tot dar mai am amintirile . Si sa vreau nu le-as putea pierde, sunt legate de mine ca un creion de guma.Traiesc in trecut,inca savurez vara si tanjesc la luna August,care chiar credeam ca imi va schimba viata.Dar nu a fost asa,acea luna a fost un moment de euforie ce apoi s-a transformat in durerea acuta.O durere ce nu o pot definii in cuvinte,parca mi s-au rupt 3 coaste odata...iar inima ei bine,ea este praf si nu o dau in ironii va spun sincer, daca as putea as trage toata acea durere pe nas.Poate va disparea asa,sau se va mai atenua.

Oamenii,ei bine sunt mai rai ca animalele,iau tot ce e mai bun de la tine si apoi dispar intr-un infinit de zile!Bucurandu-se de durerea ta,am fost imbatata de amor si nu imi e usor!Dar nu o sa cedez,sunt puternica,trebuie sa fiu!De ce?Pentru ca multi au nevoie de mine si o sa fiu aici,alaturi de ei chiar de ma inec in regrete.Ajuta-ma sa ma regasesc,invata-ma dinou sa iubesc!