Sanse

Sanse...

Bat la usa,dar nu este momentul sa ma ridic si sa deschid.Trebuie sa mai am rabdare,sa trec peste trupul plin de rani al trecutului ca sa pot intampina prezentul cu bratele deschise.Deci dupa ce termin capitolul cu trecutul definitiv,mi se va umple si golul din suflet.Intr-adevar, in viata trebuie sa te agati cu ambele maini de cate-o oportunitate. Trebuie sa o storci de esenta, ca si cum ai vrea sa faci cel mai bun suc natural... Dar nu intotdeauna stim asta. Cum nu intotdeauna ne dam seama ca ceea ce avem.... ceea ce zace acolo, undeva, intr-un colt de suflet sau pe un colt de canapea...si pe care mereu o trecem pe locuri secunde, pe planuri irealizabile, pe fisierul cu ,,mai tarziu'' va fii intr-o zi refugiul. Sansa de care vorbeam la inceput.

Trebuie sa ne masuram gandurile in masuri egale pentru a nu regreta ce vom face in continuare,mai bine asculti atent si apoi poti sa vorbesti cat vrei.S-au intamplat multe in ultimele zile. Atat de multe, incat nu ar avea rost sa incep sa le scriu.Da sunt legate de dragoste,cel mai dulce sentiment dar totusi atat de acru..Si e ciudat,e vorba de aceasi persoana dar sentimentele sunt traite in mod diferit,la o intensitate ridicata,cu o curiozitate intensa un ritm al inimii mai nebun ce nu ma lasa uneori sa respir.

Si vezi tu, iluzie dulce... Degeaba mai bantui si acum prin incaperile nestiute ale inimii mele. Degeaba ma suni . Degeaba imi scrii. Degeaba ma chemi. Pentru ca in schimbul acesta de soapte, dau sunetele uitarii , inainte ca vorbele sa-ti dispara... Ca iti este dor.... ce sa zic? ''Stiam eu'' . si cu toate astea, desi stiusem ca va venii ziua asta...Eu nu am cuvinte sa iti spun ce simt,poate timpul ne-a schimbat pe amandoi.