Ganduri de Martie

Patura cade usor pe parchetul din lemn de brad ce asteapta sa fie sters,aud  voci ce rostesc in disperare numele tau si telefonul ma indeamna sa te sun.O poza de pe noptiera parca imi face cu mana...Am deschis fereastra,iar vantul mi.a adus prfumul tau in toata camera.Inca il pastrez in suflet ceva nu imi da voie sa te uit.Amintiri placute imi trec prin minte,oare de ce nu vii inapoi sa zburam departe de toti ascultand soapte.Noaptea e lunga si pe toata o pierd gandindu-ma la tine,as vrea sa imi spui ce sa fac acum,as vrea sa ma trezesti sarutandu-ma pe frunte si sa imi spui ca a fost doar un cosmar ca tu defapt nici nu ai plecat.

As vrea sa imbuteliez toate amintirile in doze,doze de fericire traiete alaturi de tine.Cand imi aduc aminte cum dansam prin ploaie nimeni nu putea sa ne desparta,habar nu aveam ca o relatie poate declansa atata durere.Acum privesc in prezent si realizez ca inca dansam un vals separat prin noroi!Si parca-i un ritual aiurea,caci fericirii mele i-a disparut stralucirea.Nu doar ochii mint,ei pot trisa si tu,te ascunzi sub ploape sa nu te pot visa...Si vad cum tu pui stapanire pe atatea stari cum pot trece de la tristete la fericire doar gandindu-ma la tine.Iar acum ma apuc sa cladesc un alt castel...