Scrierile unui nebun2

Azi ma invelesc cu norii,sarut soarele si plang de dor.Devin povestitoarea mea asa cum am vazut in vis!Nu mai bateti la usa azilului meu,pentru multi e inchis.Nu imi pasa de voi,creez o poveste si acum desenez lumea.Cum nu imi place timpul,l-am pus sa mai stea sa mai astepte.Pe chipuri am presarat zambete si am aratat lumii ca se poate.Acum nu e ca ieri si sper sa fie la fel ca si maine sa pot hranii drumul meu cu vise si sa vad ca traiesc.Nici timpul nu trece,nici visul nu doarme si daca auzi de mine sa stii ca visele mele nu apun ca imi ridic singura prezentul traiesc in povesti si iubesc ca o nebuna!Totul a inceput cu anotimpuri,timpuri si chipuri ce mi-au fost aproape si apoi a urmat despartirea de el.Asa ca am evadat apoi si ma intrebam daca pot sa il gasesc apoi zambitor ca in ultima zi.Am uitat ca mi-a gresit,i-am scris o poezie cand credeam ca sunt aproape,am numit-o ca pe el clipitul unei ploape.Din poate poate am ocolit prezentul,am visat printre pereti ingeri in demoni schimbati ce imi ziceau ca nu pot sa iubesc.Greseli ce prea grele au fost au deveni amintiri fara rost.Ce optimista eram atunci!Parca era mai bine fara amintiri.In acea seara am dormit pe un camp,dar apoi iadul s-a intunecat mi-am amintit trecutul si m-am intors la azil.Am primit cadou o noua camera si am personalizat-o sa fie sincera.De acum sunt iarasi fericita,pana si timpul mi-a devenit un bun amic!

Si m-am asezat pe pat,este patul de nevoi.In care visez un dans umil in doi,care doi!?Noi doi..V-ati adus norii peste flori sa nu rodeasca urma pasilor mei.De cand v-am auzit batand din palme ironic,sus am tras obloanele zambetului rapus de plans.Dintre ferestre am tras doar o ploapa celalalt ochi sa poata supraveghea in tihna azilul gandurilor mele!