Un simplu vis..

Poveștile de vară sunt cel mai bine spuse iarna în timp ce pe fundal cântă un pian și o vioară plânsă. Poveștile de vară sunt cel mai bine spuse cu ferestrele deschise în timp ce vântul înfrigurat străbate inimile celor ce ascultă cu atenție. Fețele curioase, ochii mari și uimiți ai celor care stau pe canapeaua cu imprimeu floral își lăsau imaginația să zburde liberă, să prindă contur și să deseneze spațiile negre. Vise...Oamenii cu fețe pietrificate priveau oratorul gesticulând, articulând cuvintele grațios, cu o voce ușoară, delicată, privighetorească. Ochii ei de sticlă, atât de negri și lucioși, fața albă și imperfectă îi dădeau un aspect de manechin din ceară. Cu fiecare cuvânt pe care-l spunea, se topea în căldura soarelui, iar vântul o usca nemilos. Mâinile ei, subțiri și catifelate păreau să se rupă cu fiecare mișcare pe care o făcea. Povestea pe care o spunea era inimaginabilă, imposibil de posibilă, ireală de adevărată, incredibilă de reală. Oamenii se întrebau, oare chiar exista un loc ca acesta? Oare chiar exista vreo vreme ca aceea? Cum de știa atâtea și ce anume îi atrăgea pe ei atât de tare la acea poveste? Fascinația? Curiozitatea? Frumusețea vocii ei?

Vine si ma strage in brate tare de tot.

Ma pupa copilareste pe obraz ... e mai linistita, ma gandesc eu , de la ultima noastra discutie cand lacrimile nu mai conteneau sa cada.

-Sa vezi , incepe ea sa povesteasca cu cea mai pura sclipire in ochi, agitand in mana un breloc. Am iesit dimineata la cafea. Era acolo. Sacou negru, pantaloni la dunga, camasa, cravata , parul ciufulit cum imi place mie... Ah, ce om! M-a salutat si mi-a zambit. Iti dai seama?? Mi-a zambit! !

Uite... imi intinde mana in care tinea brelocul. E scris numele lui pe el. Mereu il tin in poseta. Sigur imi poarta noroc.O privesc cu mila. Iubeste cu patima un om care de doi ani DOAR o saluta si-i zambeste. O privesc si imi dau seama ca nimeni nu o va intelege cum o fac eu. Probabil daca nu as fi trecut prin asta, ii dadeam o palma zdravana peste frunte si ii spuneam sa se trezeasca la realitate.

Si jur ca mi-e mila. Maine poimaine ma va strange iar in brate, insa cu o durere pe care o voi simti pana in maduva oaselor. Ma va chema sa-mi spuna ca si-a inlocuit paharul de lapte cu cel de coniac, iar pixurile pe care le baga in gura in timp ce-i scrie scrisori, cu un KENT lung.

-Haide sa iesim in oras. Vrei? Haide zi ca vrei. Te rog. Ca poate il vad iar... te rog mult.

-Nu pot draga mea.

Si o refuz de fiecare data. Nu vreau sa isi piarda increderea cand oamenii o vor baga in aceeasi oala cu mine... Vreau sa o vad cum ajunge cineva; chiar daca iubind o himera, e calea sigura spre un crunt esec.

-Ce zici? Sa-l mai astept? Oare intr-o zi va avea ochi si pentru mine? oare nu-s suficient de frumoasa? oare cum sa fac?

Ma uit la ea, si incerc sa-i ofer niste raspunsuri. Incerc sa nu-i frang aripile in plin zbor. E atat de naiva, firava, dulce... e o copila care acum face o greseala. Si o indemn sa greseasca....si jur ca nu din rea vointa;

-Draga mea... asteapta-l. Dar numai daca stii ca o sa suporti infrangeri.

-Dragostea nu inseamna infrangeri...nu? Daca iubesc, de ce sa fiu infranta?

De ce? O intrebare la care nu am raspunsuri. Iar cand nu stiu ce sa zic, incep cu citate. 

-Stii, zicea cineva ca daca iti place sa privesti curcubeul, trebuie sa te obisnuiesti, inevitabil, cu ploaia... si ii iau mana mica si calda si i-o strang prieteneste

Si cred in visul ei. Cred in iubirea lor. Cred in ochii verzi care se chinuie inca sa inteleaga lumea... ; in privirea pierduta care intreaba vesnic cate ceva; in inima curata pe care i-o ofera naiva , unui om pentru care nu inseamna , poate, nimic... Cred in dragostea ce s-ar putea naste intre ei ; Si i-o spun pe nerasuflate... si o incurajez sa mearga mai departe, sa simta, sa nu se panicheze cand se va izbii de primele refuzuri... de primele dezamagiri, sau de multele regrete

Voi fii mereu aici, gata sa-i sterg lacrimile... de suparare, sau de fericire. Asta daca nu cumva , intr-o zi, la bratul lui fiind, va uita ca cineva a crezut in visul ei.

Copila draga, meriti sa iubesti! Iar daca vei fii fericita, nu astept nimic, decat un zambet cald si o strangere de mana.