Te rog,iubeste-ma!

"Dragul meu, mă urmăreşti? Bine... ascultă că-ţi zic doar o dată. Nu e prima dată când fug după tine pe tocuri. Mă rog, ca de fiecare dată de altfel, să fie ultima. E totuşi pentru prima şi ultima oară cand îmi sting ţigara pentru tine. Tu şti câtă relaxare e într-o ţigară? Nu ştii. Nici eu, pe mine mă agită.

Ţi-aminteşti de mine, de primul nostru contact vizual? Eu da. Era iarnă, spre sfârşit, şi îmi dârdâiau picioarele în fusta crem.

De ce naiba purtam fustă? Da de unde vrei să ştiu eu? Ţi se pare ţie că am eu o logică normală?

Hai să trecem peste...

Aveam şi o ţigară în mână şi te-ai uitat urât la ea...şi tu aveai una, dar a ta era pe terminate.

De atunci m-au înnebunit ochii tăi. Albastrul ăla...Da. Într-adevăr e doar al tău..."

Simt că mă pedepseşti. Şi doar tu mă poţi pedepsi aşa. Tu iubeşti pe toată lumea, mai puţin pe mine. Mereu încerc să găsesc un motiv pentru care tu nu mă iubeşti. M-am gândit că poate e doar o coincidenţă că ai început să iubeşti toate persoanele pe care vroiam să le iubesc eu şi toate persoanele care încearcă sau care chiar reuşesc să mă iubească pe mine. Ştiu că sunt puţini care mă pot iubi, dar tu eşti unul dintre aceia. Ştiu, simt, cred asta. Şi atunci nu înţeleg de ce, de ce nu mă iubeşti.

Încep să cred că o faci pentru mine, pentru ca eu să cresc şi să devin mai tare. Poate te-ai gândit la asta de când ai descoperit că sunt mică. Dar eu nu vreau să mă faci tu mai puternică. Recunosc sunt slabă şi mică, dar totul e mult prea greu. Lacrimi îmi udă faţa de fiecare dată când mă gândesc la tine.

Poate nu încerci să mă iubeşti. Ştiu că ţi-am spus că noi nu vom putea iubi niciodată, dar am minţit. Vroiam defapt să-mi spui că nu-i adevărat, că începi deja să mă iubeşti, aşa cum începusem eu.

Te rog, iubeşte-mă!