Dupa 5 luni..

Si inca odata o lovitura putin sub centura,dinou un fel de K.O dar nu doare spre uimirea mea.Mi-a dat seama ca era doar un joc patetic,o tampenie si o porcarie de-a mea.Si aici, nu e vorba de sex. Niciodata nu a fost vorba de asa ceva. Aici, e un joc. Un joc parsiv, in care pierdusem mereu.... Un joc cu cartile pe fatza, cu inimile drept miza, cu sperantele drept zaruri... Un fel de meci intre sentimentele noastre; Un fel de K.O , care mereu mi-a adus o groaza de rani, care uneori mai sangereaza....

A acceptat sa ne vedem.
 Miercuri  seara. Vrea sa stea pana tarziu.
Mor. Mi-e frica. Ce sa faaaac? Cred ca o sa o iau la fuga.
 Daca pana acum ne-am jucat pe nevazute, acum.... cand in sfarsit o sa stam pe acelasi metru patrat, toate planurile mele se inalta spre cer precum fumul unei tigari savurate dupa muult timp...

Tre' sa fac cumva sa NU ma uite. Chiar daca e doar o iluzie... chiar daca m-a amagit de atatea ori, vocea lui inca are puterea sa ma faca sa tresar, sa ma infioare pana in adancul fiintei si sa-mi perturbe intr-o fractiune de secunda linistea cu greu creata in 5 luni de tacere!De ce se intoarce acum....De ce aceasta Iluzie a mea nu ma lasa...Cand credeam ca l-am uitat...Iluzie dulce.... nu mi-e frica de ceea ce o sa fie, ci de ceea ce este... Pentru ca prezentul meu, e atat de linistit fara tine. Si linistea asta ma sperie ; si linistea asta ma sufoca; ma strange de gat... cand vad ca nu mai am pentru cine sa lupt... Iar eu trebuie mereu sa lupt...altfel, cum as stii ca traiesc, cand praful alb nu mi-e aliniat pe oglinda in care-mi privesc seceta din ochi...  Dezgrop trecutul. Ma agat iar de iluzii dulci. Oare gresesc?