O viata complicata3

-Cine e Tomi?intreb eu deschizand usa camerei...

-Cum!?se uita Ella speriata la mine.

-Nu vorbeai la telefon cu Tomi?

-Ba da,oftand usurata,vorbeam la telefon.

-Deci cine e!?Vine sa te ia?

-Nuuuuu!striga atat de tare incat un fior rece mi-a trecut pe spate.

-Scuze nu am vrut sa strig.Nu vine nimeni sa ma ia eu acum ma duc la Mike...

Inca un nume,inca un personaj necunoscut poate el e este autorul biletului,cazand pe ganduri ma desprinsasem de realitate,atatea nume noi.

-Zoeee,ma auzi,Ella ma striga de ceva timp,eu te las acum.Multumesc pentru ajutorul oferit!

-Stai,scuze pentru neatentie dar unde pleci pe strada noapte la ora asta!?

-Nu plec pe strada Mike sta chiar sub tine!

I-am bandajat rana si am mers sa duc trusa inapoi in baie dar cand m-am intors Ella nu mai era in casa.Am vazut ca si-a uitat telefonul si mi-am zis sa arunc o privire scurta la apeluri.Lucrul ciudat era ca ultimul numar format era al lui Mike nu al lui Tomi.Mi-am zis ca asta nu e treaba mea si am coborat jos cu telefonul in mana.Am batut la usa iar apoi doi ochi albastri adanci si un zambet fermecator mi-au aparut in fata.

-Cu ce te pot ajuta?intreaba Mike.

-Am venit sa ii dau telefonul Ellei,fiindca la uitat la mine.

-Multumesc frumos i-l voi dau eu,acum te poti duce acasa!

Nu am mai apucat sa spun ca as vrea sa o revad pe Ella,trupul meu parca era controlat,fara voia mea am urcat scarile si am intrat in casa...Ce se intampla aici!?Trebuie sa aflu adevarul dar acei ochi albastri parca ma himnotizeaza...Ma duc sa ma relaxez,facand o baie cu spuma,iar cand ies vreau sa ma uit in oglinda.Oau nu ma vad,cred ca am halucinatii cum sa nu ma vad!?

                                     ~Va urma~