I'm back...

S-a intors vechea mea persoana,care prefera un pahar de tequila in locul unuia de limonada..Am plans. Si am baut. Si am plans din nou.Poate ca sunt mai bolnava decat mi-am inchipuit.Si strig,zbier de durerea ce imi crapa sufletul si tot interiorul meu,pentru ca tu,aceea persoana care ar trebui sa imi aline durerile refuza sa ma accepte pentru ce sunt!Doare sa te privesc cum ma minti...Mi-au trebuit zile si nopti intregi, pana sa inteleg ca toata durerea asta nu-si are rostul. Ca in viata, pierdem persoane dragi, pierdem iubiri ce par a fi vesnice, distrugem promisiuni si le calcam in picioare in urmatoarea clipa dupa ce-au fost soptite.Stii si eu am un suflet si niste lacrimi ce continua sa curga neincetat pe obrajii astia,ce spera sa fie atinsi cu mai multa gingasie!

Am promis de multe ori ca o sa plec capul in fata vietii, numai cand o  sa-mi leg sireturile.Din pacate, m-am trezit cu capul plecat, exact a doua zi dupa ce nu l-am mai vazut. Singura. Dezarmata. Daramanta langa patul acela acoperit cu un cearsaf galben, intr-o casa pustie , cu dulapuri pline cu haine si calorifere reci, spalate candva de lacrimi ce nu au durut la fel ca astea de acum,pereti par sa rosteasca toate clipele petrecute alaturi de tine.De vreo doua saptamani nu am mai vazut alt baiat,decat pe tine!O rutina zilnica mi-ai distrus visele,ai aparut din neant si refuzi sa te intorci acolo.Vara asta trebuia sa fie superba,sa nu ma gandesc la niciunul in felul asta...Sticle goale, scrumiera plina, intrebari si concluzii, telefoane inchise, drumuri incerte, decizii pripite... cam asta a fost. Si toate pt cine? Pt micul doctor, chimist,salvamar si mai stiu eu ce altceva,care a reusit atat de simplu, atat de rapid, atat de tulburator, sa -mi darame lumea si sa-mi cladeasca in ea , alta noua. Una in care eu stiam sa zambesc, stiam sa spun cuvinte dulci, stiam sa nu ma opun imbratisarilor de dupa, sau sarutului de noapte buna.Ciudat ca s-a intamplat acest lucru.Dar vei pleca si o sa fi departe...

 Pentru ca langa mine, desi pare a avea tot ce-si doreste, practic nu are nimic. Va intelege si el candva, cum multi au inteles cand am plecat din viata lor. Va intelege si  va rade de naivitatea cu care m-a luat in brate si mi-a spus convingator sa fugim undeva. . . Si am fugit; de el, de noi, de dragoste. Chiar daca inima inca-mi bate-n piept cand vad zeci de apeluri; chiar daca uneori plang, ascultand mesajele vocale si-i vorbesc ca si cum m-ar auzi... ; chiar daca mai am in mine fiorii primului sarut.