Umerii mei fini, nu mai suporta atatea greseli, atatea pareri de rau, atatea sentimente contradictorii, atatea lacrimi ce se preling usor, din ochi ce nu vor intelege ca lumii nu ii pasa.
M-am saturat sa fiu psihologul si mentorul celor din jur. M-am saturat sa mi se incarce existenta cu intrebari a caror raspunsuri eu le-am aflat plangand, dupa nopti de nesomn , langa o sticla de alcool si un pachet de Kent. M-am saturat atat de mult sa fiu cea care cearta, cea care mangaie, cea care alina dureri care m-au atins, candva, si pe mine...Vreau sa ma fiu lasata in pace,am ajuns la un punct cand am realizat cate chipuri au plecat din viata mea dupa ce le-am facut atata bine.Si habar nu aveti cat de trist e, sa vorbesti despre dragoste, cand nu crezi in ea. Sa vorbesti despre sentimente, cand le-ai avortat de mult fara sa realizezi inca speri sa gasesti acea persoana sa te iubeasca!
E ciudat, cum viata te pune in postura mesianica, cum te face sa-ti calci peste ideile tale ( dragostea nu exista; exista doar sex. Barbatii sunt toti la fel; ei nu iubesc; ei inseala; ei sunt cei mai mari escroci sentimentali, etc) doar pentru a intarii ideile unei pustoaice de 16 de ani , ce trimite la 2 noaptea mesaje catre fostul care inca spera sa o primesca inapoi in bratele sale.Am vrut sa zbor tinand vise in colier la gat,dar s-a rupt si visele s-au spulberat.
Sunt nebuna,nebuna dupa un ireal creeat in capul meu.Te rog sa ma ierti,am ingropat intre noi atatea umbre ca doua zile de vara,in spatele unui caiet improscat cu cerneala.S-a stins lumina dintre noi demult dar eu tot incerc sa o reaprind,insistand in zadar sa te scot din amintiri spunandu-ti "Hai sa umplem golurile lasate intre noi!" si tu atunci te-ai intors cu spatele...am renuntat si eu.Ti-am scris ceva,"Eu inca te iubesc"...Ai vazut ceva!?Ah...Uita,nu era nimic!Trebuie sa ma schimb,iar tu...te-ai schimbat destul.Eu d'abia te vad si asa,scuza-ma caut doar sa iti vad figura.
Poza s-a patat...zaresc un chip,patat...
Vreau sa te uit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu