joi, 7 aprilie 2011

A fost o vreme...

   Spui ca nu îţi mai pasa ca nu te mai gandesti la el ca deja l-ai uitat dar nu realizezi ca te minţi singura ca proasta...ca la ce ti-e drag ti de obicei pană la capăt si nu poţi sa spui "Da trec peste,nu mă voi gandi la el..nu merită",nu poţi sa ştergi tot din viaţa ta ca si cum ai rupe o foaia dintr-un caiet dictando ca ai făcut prea multe greşeli ei nu asta nu se poate si îl vei iubi fiindcă este greu întradevar dar nu poţi sa dai uitare chiar dacă te chinui,din cauza asta ai uitat ce înseamnă siguranţa si respectul fata de sine,fiindcă de cand el iese si intra cand vrea în vită ta te-a schimbat te-a făcut un fel de stafie ce trăieşte doar sa îl vadă,tot te gandesti la el doar ca îţi e teamă sa mai recunoaşti si dimpotrivă nici măcar nu încerci sa îl uiti parcă ai fii legată...încuiată cu un lacat ce pe inima e pus si nu da voie sa pătrundă altceva sau altcineva în sufletul tău,decat el,doar ca nu este conştient de asta si poate cand va realiza va fii prea tarziu.Degeaba încerci sa îl uiti sperînd ca vei iubi alt băiat dar ştii ca nu are rost,el din inima ta nu a plecat si încerci sa spui ca nu mai exista cu toate ca în fiecare seara cand pui capul pe pernă o lacrimă îţi curge fără rost,simplu gand la el îţi face asta.Si pui mană pe telefon vrei doar sa îi auzi vocea sa te simţi mai bine, dar cand suna ocupat...plangi si te gandesti ca el are pe alta ca nici măcar nu îi pasa de tine si ca îl iubeşti ca proasta,iar atunci îţi aduci aminte de ziua în care l-ai cunoscut o zi de vară a fost prea frumos, dar acum nu mai e plăcut căci vrei sa uiti de voi doi sa nu îţi mai aminteşti de tot ce a fost,sa laşi totul în trecut si sa pretinzi ca nu l-ai cunoscut...dar te chinui degeaba si şti prea bine ca el pentru tine este totul si îţi pare rău ca s-a terminat asa ca nu ai putut sa ii marturisesti toata iubirea care i-o purtai si acum în sufletul tău ploua cu toate ca afara este soare...Sperai sa treceţi peste toate ploiele împreuna,dar nu e asa si acum te-ai udat pană la piele dar nici ploaia aceea rece nu poate sa îţi spele sufletul plin de iubire fata de el.Acum trăieşti pentru a visa si speri ca odată sa fie sincer si sa spună dacă te-a iubit vreodată,fiindcă de cand el a părăsit viaţa ta pe nimeni nu mai poţi iubi...i-ai promis ca ai sa lupti pană în ultimele clipe,acum porniţi la drum amîndoi dar pe drumuri separate cu toate ca tu crezi ca încă te iubeşte dar spui ca e mai bine asa decat sa suferi.
      Ai vrea ca el sa îţi arate ca te iubeşte sa te tina în braţe si ştii ca acum nu se mai poate dar încă speri la acel băiat..fiindcă de cand a plecat ti-a împărţit sufletul pe jumate si vrei sa fie doar al tău cu toate ca toata lumea vorbeşte tu încă îl aştepţi,căci în viaţa ta el are cel mai frumos rol. 

Un comentariu: