....

Asadar, azi vreau sa plang pentru toate zilele in care am plans ca m-au dezamagit, pentru ca am simtit ca sunt un nimeni pe lumea asta, pentru ca am avut impresia ca nu sunt in  stare de nimic, pentru ca am fost mintita, inselata, prostita, lovita, pentru ca am stiut ca merit mai mult, dar mai mult-ul asta nu a mai venit, pentru ca nu a sunat telefonul atunci cand am vrut cel mai mult sa sune, pentru ca nimeni nu mi-a spus “imi pare rau”, desi asa trebuie, pentru ca nu am spus la timp “imi pare rau” iar singurul lucru pe care il mai pot  face acum este sa plang. Pentru ca m-am simtit mica si neajutorata, pentru toate datile in care am fost la pamant, pentru toate cuvintele urate care au alergat vreodata in jurul capului meu, pentru toate zilele de “maine” in care mi-am fixat obiective de neatins , pentru toate gandurile negre si ploile din sufletul meu, pentru toti cei care nu ma cunosc, dar ma judeca, desi nu au trecut niciodata prin experientele mele si nu au dreptul sa ma judece, pentru toti aceia care au ras in hohote de tristetea mea, pentru toate sms-urile din memoria telefonului la care nu am curaj sa ma uit, pentru toate versurile despre care stiam ca sunt scrise pentru mine de un om drag, pentru toate datile in care as fi putut sa demonstrez ca sunt mai buna decat atat, dar nu am demonstrat, pentru toate analizele pe care le fac asupra propriei persoane, pentru toate frustrarile, pentru toate comparatiile, pentru toate “de ce-urile” fara raspunsuri concrete, pentru toate lucrurile bune care se intampla numai altora, pentru tot ce s-a spus rau despre mine, pentru toate auto-incurajarile fara rezultat si pentru ceea ce va fi maine, orice ar fi maine…

Da, astazi am sa plang pentru toate visele neimplinite, pentru toti oamenii pe care i-am pierdut, pentru toti barbatii care m-au iubit dar n-am apreciat, pentru toate relatiile in care am intrat increzatoare si cu zambetul pe buze, dar am iesit fugarita de tot ce au devenit….Astazi am sa port doliu pentru omul care as fi putut fii, dar n-am fost.