O viata...

Poate toti avem o perioada mai proasta,in care nu mai stim ce sa facem sau cum sa facem sa fie totul bine.Ei bine,eu sunt prinsa in aceasta perioada de prea mult timp,parca as fi ancorata in probleme!Nu imi urasc viata,doar ca m.am cam ars si ma cam doare,o parte imi spune sa ma lupt in continuare.Dar cealalta?Plange,spune ca numai poate si ca le-a vazut pe toate.E greu,cand numai ai nimic sa incerci sa iesi triumfator dintr-o lume in care toti trag de tine pentru a-ti lua si putinul bine ce ti-a mai ramas.Incepi sa te sub apreciezi,sa plangi tot mai mult...nu mai am pe nimeni si telefonul a incetat de o perioada buna sa  sune.Zile pierdute si nopti inecate in lacrimi,asa se desfasoara mosurul unei vieti nu prea frumoase si plina de intinaciunea unor zile intunecate ce au marcat profund un interior atat de fragil.

Ma doare faptul ca din tot ce am avut nu a mai ramas nimic,prietenii ce pareau vesnice s-au pierdut odata cu trecerea timpului.Nimic nu e cum ai vrea sa fie.Te doare.Iti vine sa urlii,sa plangi si lasi tot si sa numai vii...Dar nu poti,te gandesti la cei care inca iti sunt alaturi,la cei ce te iubesc si continui sa lupti si sa te bati cu morile de vant in speranta ca va fi si pentru tine bine...